Monthly Archives: September 2008

Poc, buf, zdrang, ia sa vad… pt. mine fericirea e cand urechea in care aveam cercelul ala funky orbeste de la scartaitul de lumina al unui licurici prea beat sa mai lumineze ca la carte, pentru c-a jucat aseara poker pe baut tequila. Pt. mine fericirea are sosete albastre, dar umbla mai mereu descultza. Pt. mine fericirea e-n adidasi si-n pistrui si-n gropitze. Pt. mine fericirea e un whizzbrizbiz. Asta e fericirea.

“PS: Stiati ca de fapt fericirea e un glob pamantesc acoperit de papuci galbeni? Eu personal nu stiam, dar se pare ca un artist de pe aici asa crede. Eu as zice ca daca papucii erau multicolori si doar de femeie, ar fi insemnat fericirea according to Mira.” ( www.andradacoos.wordpress.com )

Categories: Chestii altfel | Leave a comment

And if you’re ever again around/ In the city or on the alleys of this town…

What a… beautifully… raw… song. I so love the definition of ,,raw”.

Raw = 1. untempered and unrefined – “raw talent”, “raw beauty”;   2. not processed and natural; 3. born in a natural way, without even being conscient or aware of it – “raw feelings”.

And if you’re ever again around/ In the backstreets or the alleys of this town/ See you here for the next round/ As all the confusion turns to yellow…

Categories: Criminally Vulgair | Leave a comment

Cum sa nu faci o clatita din 10 incercari

deci, da. nu stiu sa fac clatite. si, ca sa avem motiv de hlizeala, fix aia vreau sa fac de ziua mea. da, stiu, o alegere deosebit de desteapta. prin urmare asta nu e ultimul post pe tema asta. or urma si altele. oi persevera pana oi reusi sa le fac. sau pana m-or scoate smurdu’ si pompierii din bucataria in flacari. :D amin!

incercarea nr. 1: azi dimineata: se arunca in sus clatita. clatita se lipeste de tavan. clatita se da jos cu matura. 

incercarea nr. 2: se arunca in sus clatita. se constata cu stupoare ca functioneaza legea gravitatiei. clatita lipita de podea. dar mai bine decat de tavan. tavan-podea… e si asta un fel de simetrie, nu?

incercarea nr.3: se pune clatita. intre timp se suna un bun prieten. se tine prietenul la povesti 5 minute, se rade, se glumeste. la mijlocul conversatiei se spune un mare “FUCK!” si se da fuga spre bucatarie. se constata o clatita decedata. o clatita scrum. se inchide telefonul si se injura prietenul absolut nevinovat, pt. ca te-a tinut de vorba. cineva trebuie sa poarte vina, nu?

incercarea nr. 4: nu s-a soldat cu o clatita arsa. stiu, stiu, o sa spuneti ,,uraaa!”. ei bine, nu. intr-adevar, nu clatita arsa. de data asta doar perdea arsa. sau semi-arsa. ma rog, nu m-am ambitionat, sint sigura ca daca ma ambitionam reuseam performante si mai mari, de tip sa dau foc la toata bucataria. ei, asta e. poate data viitoare.

incercarea nr. 5: a avut loc seara, cu gandul ca seara oi fi mai inspirata. ei bine… nu. incercarea nr. 5 a fost fericita pana la punctul aruncarii, desigur. desfasurare: aruncat clatita in sus. clatita aterizata pe o gramada de farfurii cocotzate, cum altfel, fix pe-un coltz de masa. gramada de farfurii dezechilibrata. zdranc-plosc-jaff-tzac-buf. da. toate sparte. da, desigur ca nu-s ale mele. da, mult injurat. da, il iubim pe murphy.

incercarea nr. 6 ne invatza ca nu e bine sa ai o clatita si un laptop in aceeasi incapere. se pune clatita. se da fuga la mess si la hlizit cu con-locatarii de mess. pt. restul povestii a se reciti incercarea nr. 3.

incercarea nr. 7 are loc dupa ce te imbraci in haine bune ca sa pleci in oras. credeti ca mi-am dat clatita pe haine? o, nu. sint mult mai indemanatica decat atat. eu doar mi-am dat absolut tot uleiul din tigaie pe pantaloni. evident, deschisi la culoare, cum altfel? ca sa nu se mai spele in vecii vecilor. amin.

incercarea nr. 8: hai ca ne apropiem de final. surprinzator, clatita de la incercarea nr. 8 iese bine. dar, dupa cum am zis, murphy e mereu treaz. asa ca, evident, cand vrei s-o pui in farfurie, o vezi cum aluneca frumos, cu tot mirosul ei sublim, din furculita. aterizeaza pe covor. pe covorul plin de scame. da, si aici am injurat mult. da, m-a durut sufletul mai ceva decat daca as fi aflat ca se insoara frontman-ul de la nickelback. :D

incercarile nr. 9 si 10: surprinzator, reusite. succes total. 2 clatite reusite, date cu gem de capsuni, impaturite frumos, mirosind asa de bine, incat abia astepti sa le gusti… le pui in farfurie si te duci pana jos sa mai cumperi ceva. evident cat esti pe la magazine pe jos te gandesti numai la clatitutze si la cat de bune or fi. cand vii ti se ridica spranceana. farfuria goala. cum stii prea bine ca nu ai facut clatite prevazute si cu picioruse cu care sa fuga, iti intrebi colegii candid: “bah, care mama zmeului ati luat clatitele alea facute cu sudoarea fruntzii mele incretite de la atatia nervi?!” imediat vine si raspunsul. care nu e cel asteptat: ,,pai le-am dat la pisica, am crezut ca sint vechi sau ca le-ai pus acolo ca sa le arunci, erau cele mai urate clatite vazute vreodata. a… aaa… aaaaa… abia acuma am procesat toata fraza ta…. deci… tu le-ai facut? erau… frumoase!” =)) (hugs, guys, sintem trazniti. :P )

deci, asadar si prin urmare concluzia logica e ca o sa va vaduvesc de placerea degustarii clatitelor facute de manutza mea indemanatica. da, stiu ca va pare rau. da, stiu ca vreti sa mai fac. daca or fi smurdu’ si pompierii prin apropiere, in caz ca dau foc la bucatarie, evident ca o sa mai fac. eu STIU ca pot gati. STIU. doar ca presupun ca e o calitate pe care o ascund destul de bine. :))

Categories: Chestii funny | 6 Comments

emil, motani, fulare, bomboane colorate si nici un licurici cu inel cu diamant pe degetul mic de la picior

 … dupa cum zice Emil Brumaru (cel mai misto Hobbit si Cersetor de Cafea pe care il stiu)… lunea e o zi care ar putea fi evitata cu succes daca s-ar dubla duminica… dupa cum zice tot Emil Brumaru… toamna motanii au nevoie si de calorifere unse cu magiun de prune… dupa cum zic eu… motanii au nevoie si de fulgere patrate, parcate rotund in ureche… dupa cum zic tot eu… motanii beau cafea prea multa si, cateodata, inainte sa plece definitiv dintr-un loc si din viata ta, iti spun: ,,hai in Rai cu troleul si-o sa ne compostam ingerii pazitori cu dintii si-o sa fumam timpul cu bunici in loc de filtru. vii?”… si tu esti fraier si zici ,,nu vin”… si dupa cum zic tot eu… toamna motanii au nevoie de fulare groase la gat, ca sa nu vina ragusiti la ziua mea. pentru ca mie si Hobbitului ne plac motanii care cand simt ca vine toamna isi trag fulare smechere si isi indeasa in buzunarele paltoanelor si in sosetele groase tone de bomboane rotunde ca ochii si colorate curcubeu. fir-ar, asta e un text in care nu apare nici un brotacel verde si nici macar un licurici cu inel cu diamant pe degetul mic de la picior. ok, atunci azi fara brotacei si fara licurici cu inele cu diamant pe degetul mic de la picior. azi avem doar motani. numai si numai motani.

si doua piese pentru motanii nostri, sa se mai incalzeasca, ca sa nu raceasca pana la ziua mea, ca doar nu om sta sa bem shot-uri de coldrex. piese numai bune de ascultat intr-o dimineata de duminica ploioasa, cand motanii pierduti in pijamale stau cu nasurile varate sub patura groasa, band turceste tone de cafea cersita.

sau pur si simplu o piesa buna de ascultat cand te uiti pentru ultima oara de pe geamul trenului la peronul unui oras pe care il lasi in urma pentru totdeauna. un oras gri si urat. pe care toti il parasesc.

Categories: Chestii altfel | 2 Comments

oamenii dragi pleaca mereu… bafta, Andrada!

Da, doua post-uri intr-o zi si-un trandafir pe care l-am ingramadit aiurea intr-o poza, lipit de-un perete, pentru ca nu am apucat sa ti-l dau … un post tot despre plecari… Azi pleaca un om drag mie. In Londra, la Brunel West London University… si nu stiu daca se mai intoarce vreodata… ne-am vazut doar la bauta dinainte de plecare… cand am baut pana nu am mai stiut de noi si pana cred ca am ajuns sa si cantam pe strada, asa, ca de ramas-bun… : )… trebuia s-o vad iar inainte sa plece… nu am apucat… acum e 1:30 si maine la 5 pleaca… hey, Andrada, succes acolo… si… ai fost unul dintre oamenii FRUMOSI pe care i-am cunoscut aici in Cluj… si-o sa-mi fie dor de tine… la dracu’, cred ca imi dau lacrimile (nu, n-am baut :D), pt. ca nu apuc sa te mai vad inainte sa pleci… sa scrii pe blogul ala, esti la Blogroll. : )

In ultimul timp toti oamenii FRUMOSI cunoscuti de mine aici pleaca… pleaca din Cluj. Oameni dragi, oameni pe care ii iubesc din tot sufletul. Nu stiu… i hate life. Te intalneste cu oameni super-misto, apoi te desparte de ei, iti separa drumul de drumul lor…. mi-e dor de oamenii misto care au plecat de langa mine si din Cluj… mi-e dor… Andrada, venim la Londra sa te vedem, asa ca… pana atunci sa scrii frumos de tot, asa cum numai tu stii si sa ii dai pe spate pe profii aia. : ) Ok, inchei post-ul, nu mai vreau sa scriu, nu s-a terminat, nu am pierdut un om drag, doar am lasat un om drag sa plece acolo unde o sa ii fie mai bine. : ) “Mult succes, Andra”…. dupa cum a zis Mary la status… : )

Voiam sa te vad azi… dar… cum ziceam la post-ul de mai jos… nu mai sint asa sigura ca traiesc ce merita trait. Hey, sa iti fie bine acolo, pentru ca mi-esti draga. Si post-ul meu a fost un indemn oficial sa scrii pe blog. Me gonna miss you. : ) Rock London, ok? Si cand venim sa te vedem, tragem iar o bauta de zile mari si preferabil fara bauturi flambate, ca apoi iar o sa cantam pe strada. :D Hugs. >:D<

PS: si sa nu uiti sa mai desenezi pe deviantart chibies din anime-uri, me love them. si eventual o micutza chibi sailor moon, as for me. :P Bafta-bafta! : )

Si nu mai am cuvinte…………………………………………………….. : )

Categories: Oameni frumosi | 3 Comments

pentru un om pe care nu il cunosc [http://georgeospir.wordpress.com/]

acum mult timp am primit un link. al unui baiat caruia ii fusese depistata o tumora pe creier. si nu una oricare. un asemenea caz nu mai fusese descris in literatura de specialitate. plus, operatia care urma sa il salveze era extrem de scumpa, iar banii aia nu puteau fi stransi nici in doua vieti de o singura familie. era student, iar tumora ii fusese descoperita inainte de licenta, cred. avea o prietena cu care urma sa se casatoreasca. avea oameni dragi. avea multe. http://georgeospir.wordpress.com/  

in afara de nume, eu nu stiu cine e, nu l-am cunoscut niciodata. dar am decis sa popularizez link-ul pe toate site-urile pe care aveam chestii. pe atunci nu aveam blog. azi, dupa ceva timp, am intrat pe blogul lui, sa vad cum mai e… si am citit…. ca … sint 40 de zile de cand…  a murit. si m-am simtit… de ce dracu’?! de ce nu poti ajuta oamenii din jur? si cum de aia care il puteau ajuta sa se opereze mai repede nu au dat bani? ah, da, pentru ca-s idioti care nu se gandesc decat la ei. pe care nimic nu ii impresioneaza. oameni pentru care o viata nu face cat maybach-ul ala tare pe care si l-au tras. cu banii aia omul asta se putea opera mai repede. dar nu e neaparat vorba de asta. altii au vazut blogul lui… nu l-au dat mai departe. in lumea asta de kkt, nimic nu ii mai impresioneaza pe oameni. sa va ia dracu’ pe toti aia care nu mai simtiti nimic, care va ganditi numai la voi, care nu mai sinteti oameni.

apoi, m-am gandit… familia a pus post-ul ca a murit si-a spus ca… el a trait fiecare clipa intens… si-am stat sa ma gandesc: oare eu si cu tine traim fiecare clipa intens? oare nu ne ingropam prea mult in munca, in chestii de kkt, care nu sint importante? oare traim intens, oare traim ceea ce merita trait? oare am spus tot ce trebuia spus? oare am recunoscut tot ce trebuia recunoscut? oare am spus tot?

iar pentru george… sa iti fie ingerii aproape. eu am pile la ei, poate pun o vorba buna, desi nu cred ca ai nevoie. unele lucruri asa sint sa fie. ca si in vietile noastre… unii oameni mor, altii pur si simplu dispar. apar in vietile noastre ca meteoritii. lumineaza timp de cateva secunde, dar in alea cateva secunde sint de-o mie de ori mai luminosi decat restul stelelor. apoi dispar, daca nu esti in stare sa ii opresti. si ramai mereu cu imaginea lor in cap si nu mai gasesti niciodata altii la fel. poate cateodata asa e sa fie. poate totul se explica prin refrenul ala tampit: ,,viata e nedreapta”. poate… poate. poate.

PS: George a avut un copil. un copil care o sa-l cunoasca pe George numai din poze si din povestile celor din jur. asa ca george nu a murit. traieste prin copilul lui, traieste in mintea celor care i-au fost aproape. traieste in ochii prietenei lui, care probabil a fost his true love, ca doar au un copil. dovada ca un ,,the end” nu e niciodata un ,,the end”. viata merge mai departe. asa nedreapta cum e ea.

Categories: Uncategorized | 2 Comments

cantece de leagan hard rock sau ,,cutiutza muzicala”, varianta metal

cand sint prea obositi ca sa mai poata adormi, unii beau ceai. sau isi baga in playlist piese lesinate. insa la altii nu merg cantecele de leagan lesinate, la altii merge direct hard rock-ul. :)) unde mai pui ca daca adormi si uiti in heavy rotation playlist-ul, dimineata sunt numai bune si ca piese de trezit, te azvarl din pat pe loc. dublu avantaj, deci. :)) si mai misto e ca daca dimineata cand deschizi ochii uiti ca ai lasat peste noapte muzica sa mearga, sint mari sanse sa te trezesti injurandu-ti absolut nevinovatul vecin pentru ca s-a gasit sa-si traga muzica hard la ora 7 dimineata. :)) poor guy, nu c-ar fi prima data cand isi incaseaza chestii nevinovat. :)) ideea e ca dupa cum vad io ca piesele unor trupe hard si metal sint numai bune pentru adormit atunci cand esti prea obosit, o sa merg cu rationamentul mai departe si-o sa zic ca m-oi apuca sa militez ca metallica, subscribe, rammstein sau slayer sa inceapa sa scoata si piese de adormit copiii mici. ,,Cutiutza Muzicala” in varianta rock-metal, cum ar veni. :)) du hast, benzin, bloodline, saint anger in varianta nani-nani. :D io as vrea sa inceapa astia de la rammstein sau metallica. o, da. :))) i am going to be a great mom. :)) ce “mos craciun cu plete dalbe”? :)) copchiii nostri sa fie originali, sa stie sa fredoneze ,,I’m madly in anger with you” si “Benzin es fließt durch meine venen”. :))))

Categories: Chestii funny | 2 Comments

By Pavel Lucescu. Pt. ca eu nu as fi putut spune mai bine.

Hey you! I’ll be back! Wright?

16 Septembrie, 2008 (14:06) | PolitoBlog | de Pavel Lucescu

Aseara, m-a anuntat draga mea prietena, Mona. A murit Richard Wright. Keyboard. Pink Floyd. Jumatate din viata mea , din creier, din definitia tristetii, din nebunia iubirii. Apropo, Mister Wright, cum e de partea cealalta a zidului? Esti primul care afla. Ai avut tu norocul asta.

Doua piese:

http://www.youtube.com/watch?v=tkJNyQfAprY&feature=related

http://www.youtube.com/watch?v=lRcQZ2tnWeg&feature=related

Si gata.

“Jumatate din viata mea , din creier, din definitia tristetii, din nebunia iubirii”. 

Categories: Movies & Music | 2 Comments

Nicula vazuta prin ochii mei.

 

 

Sarbatoare/200.000 de credinciosi la Nicula

 

 

Sfanta Maria a adus lumina la Nicula

 

 

Noaptea luminii

Frinturi de caldura care se scurg cuminti din bulgarii de lumina ai lumanarilor, farame dulci de “Amin” care plutesc in aerul moale, curtea manastirii, captusita cu cer albastru si cu o luna galbena care parca ar fi avut o cadere de calciu, o multime pestrita care isi face la unison semnul crucii si care murmura rugaciuni, batranele cu batice cenusii pe cap, care isi fac semnul crucii peste camasi pitoresti, corturi colorate si paturi intinse pe deal, om linga om, bisericuta veche din lemn, inconjurata de credinciosi care se tarasc pe coate si genunchi, un baietel cu pisturi ca niste bobitze de unt, care doarme nebagand in seama cele 5 clopote care se dezlantuiesc nervoase la ora 2 dimineata, slujba care se inalta spre cer, ca o ruga nesfarsita pentru Fecioara Maria, pe care toti cei peste 200.000 de enoriasi au venit sa o cinsteasca la Nicula, de prin toate colturile tarii. Cam asta au putut vedea joi noaptea cei care au venit pentru a lua parte vineri la Praznicul Adormirii Maicii Domnului.

Joi noaptea dealul Niculii a fost plin. Credinta enoriasilor a suit pana la cer pe scarile de ingeri de pe sira spinarii licurilor de lumina care s-au inaltat toata noaptea din flacara lumanarilor. Gramada pestrita cocotata sus pe deal cu corturi, paturi si sacose mari de bazar, a murmurat la unison rugaciuni in inserarea sfanta si calda care abia spre dimineata a inceput sa aduca somnul in genunchii si in tamplele obosite. Jos, in vale, credinciosii au inconjurat vechea bisericuta de lemn in genunchi si pe coate, sperand ca Maria Fecioara le va indeplini rugaciunile. “Am inconjurat biserica pentru ca vreau sa mi se intoarca feciorul acasa, la copil si la mama lui. A plecat in Italia si si-a gasit alta acolo. Vreau numai sa se intoarca la copil, sa aiba si el tata.”, a spus Safta Palacean, cu genunchi zdreliti de la pietrisul din jurul bisericutei si cu lacrimi siroindu-i pe obrajii rosii, pana la legatura baticului inflorat. “Se spune ca daca inconjori bisericuta de trei ori, ti se indeplineste orice dorinta si esti izbavit de toate necazurile pe care le ai.”, a precizat Florin Petra, seminarist la Teologie. Du-te vino continuu, licuricii din flacara lumanarilor inaltandu-se pana la cer si desirand liniile din palmele celor care le tineau, probabil pentru a impleti din ele ciorapi pentru pistruii noptii, ca sa nu le fie prea frig; cate un razlet “ce-ti cumparasi de-acolo?”, dovada ca anul acesta credinciosii au venit din toate partile, un copil pistruiat care doarme nestingherit de cele 5 clopote care incep sa bata nervoase la 2 noaptea, o batrana care isi cearta consortul mofturos sa manance painea cu pateu pregatita cu sfintenie de-acasa.

 

Politicienii, la datorie

Dimineata de vineri s-a intins linistita peste o Nicula vaduvita de magina lumanarilor din seara trecuta, dar frematand in asteptarea slujbei Inalt Prea Sfintitului Bartolomeu, Mitropolitul Clujului, Albei, Crisanei si Maramuresului. “Am venit tocmai din Bihor, sa ne rugam la Sfanta Fecioara Maria, am venit si anul trecut, e foarte frumos ce se intampla aici, pleci cu atata liniste in suflet dupa ce stai aici trei zile”, au spus Lena si Garofita, doua batrane imbracate in ii, cu batice inflorate, ochi mari, limpezi si maini uscate. In vale, in sat, pret de mai cativa kilometri buni, comerciantii si-au intins tarabele inca de la primele ore. Astfel, credinciosii pot pleca acasa cu suveniruri precum sabii fosforescente sau, de ce nu, cu radiouri sau pepeni verzi made in Nicula. Satenii cu initiativa si mai cu spirit financiar au pus si ei pe picioare o adevarata afacere: cazare a credinciosilor sau a masinilor acestora, care an de an devine o adevarata afacere la Nicula.  La ora 10 fix puzderia de oficialitati venite in ceas de an electoral ca sa asculte slujba de la Nicula si sa se arate multimii votante incepe sa se alinieze evlavioasa pe scena: Emil Boc, care sare de departe in ochi gratie camasii roz bon-bon, Alin Tise, presedintele Consiliului Judetean, Calin Platon, prefectul Clujului, Horea Uioreanu, Norica Nicolai, Petru Calian sau Varujan Vosganian, ministrul Economiei si Finantelor. Alaturi, soborul de preoti, printre care si fostul staret al Manastirii Nicula, Vasile Somesanul sau arhimandritul Dumitru Cobzaru, actualul staret. Soarele amiezii inteapa aerul sufocant al arsitei, dar credinciosii, prevazatori, si-au adus cu ei umbrele de soare sau chiar umbrele de tip terasa. “Toti asteapta sa auda slujba Inalt Prea Sfintitului Bartolomeu. Si eu la fel. E prima data cand vin aici, am venit tocmai din Tirnaveni, e foarte frumos faptul ca atatia credinciosi se strang laolalta, asta arata ca oamenii inca mai cred”, a spus Ioan Velcherean, un tinar preot din Tirnaveni.

Desi se astepta ca si anul acesta Inalt Prea Sfintitul Bartolomeu, mitropolitul Clujului, Albei, Crisanei si Maramuresului sa critice din nou clasa politica, totusi Inalt Prea Sfintia Sa a cuvantat doar despre Maica Domnului, cuvantare care le-a umezit ochii multora dintre cei risipiti prin multimea pestrita de oameni. De asemenea, mitropolitul Bartolomeu a anuntat oficial initierea unei colecte pentru sinistratii afectati de inundatii din Maramures. “Arhiepiscopia a initiat o colecta pentru fratii napastuiti din Maramures, colecta pe care o incepem chiar acum. La iesire o sa vedeti niste preoti si inscris “Pentru Maramures”, dati si voi cat puteti, pentru fratii nostri sinistrati”, le-a spus Mitropolitul credinciosilor. In tot acest timp, pe scara care duce spre biserica si spre Icoana Sfintei Marii, oamenii au stat la coada, umar langa umar, ca sa i se inchine. Asteptarea a durat uneori chiar si peste 5 ore. “Am stat 5 ore ca sa pot intra inauntru. Am venit aici pentru ca aici venea bunica sa se cuminece. De trei zile sintem aici. Am venit sa ma rog pentru sotul meu, care are semipareza si pentru fiul meu, care are deja 30 de ani si care imi tot aduce fata dupa fata acasa, sper sa se hotarasca la una o data, sa am si eu o nora”, spune razand Aurelia Murarescu, care sta asezata pe o geanta mare, de bazar, plina cu haine si care a venit tocmai din Baia Ariesului. Aurelia Murarescu si sotul ei tin sa precizeze ca “suntem ruda cu Marioara Murarescu, de la televizor.” Totusi, ei spun ca ruda mult mai celebra nu ii viziteaza si nu a mai venit de multa vreme prin locurile natale.

 

200.000 de credinciosi

“Maica, eu am venit singura aici, tocmai din Gura Humorului. Vreau numa’ sa ma dati la ziar cu poza cu tot, ca sa vada familia ca am ajuns cu bine aici”, spune Ioana Simeria, o batrana trecuta de 80 de ani, cu ochii umezi si cu mici picuri de transpiratie pe fruntea uscata si acoperita de baticul inflorat, alb, de sarbatoare. La Nicula au venit si credinciosi in scaune cu rotile, care spera ca printr-o minune sa se faca bine. “Pe mine m-au dat afara din Biserica, pentru ca sint in scaun cu rotile si pentru ca lumea imi da bani, desi nu cer. Considera ca sint cersetor si nu m-au lasat sa intru.”, spune Liviu Tarau. Liviu e intr-un carucior cu rotile de la 7 ani, nu isi poate folosi deloc picioarel, iar mainile sunt afectate la fel de mult. Dincolo, langa bisericuta de lemn, credinciosii isi continua inconjuratul bisericii pe genunchi si maini. Din multime te izbeste imaginea unei fetite blonde, de vreo 6 anisori, imbracata in roz, care se taraste pe genunchi si coate pe langa mama ei. Hainutele si bratara de la mana i s-au murdarit de praf, insa nu se ridica. Arsita, doua magazine de unde poti cumpara icoane si alte suverniruri bisericesti, un afis care ii roaga pe credinciosi ca in incinta bisericii sa pastreze o tinuta decenta si adecvata, flancat de patru domnisoare cu buricul la vedere si doi baieti cu frezele in aer si lanturi de aur la gat, numai bune de remorcat masina, in caz ca ramai in pana. “Haici e tare frumos in fiecare han. Mie-mi place foarte mult haicia, frumos rau da tot, şe sa mai zic, haici venim de drag”, spune Maria Stanescu, o tigancusa frumoasa foc, imbracata in alb si care se grabeste spre iesire. “Eu, maica, am venit din Salaj si acuma mi-am pierdut nepotul in gloata asta de oameni, sper sa ma gaseasca, ca altfel nu stiu cum ajung acasa”, spune cu lacrimi in ochi Floarea Sandor, o batranica imbracata in ie alba si fusta neagra, care s-a ratacit de nepot. Slujba se termina, ingerii din cer probabil se spanzura si ei cu aureole de la caldura care s-a lasat peste multimea pestrita, care da iama spre sarmalele pregatite de calugari. Jandarmii se tin de mana si fac cu greu fata atacului credinciosilor, care vor ba sa treaca in fata, ba sa ia mai multe portii din cele 15.000 de sarmale sfintite si pregatite la Nicula. “Stati la rand!”, se rasteste un jandarm la o batrana care vrea sa treaca mai in fata. Multimea se imprastie, corturile si sufletele se strang de pe unde au fost intinse, albastrul-descult al cerului se prelinge peste linistea din cele peste 200.000 de suflete care au participat anul acesta la slujba de la Nicula, acum nu mai e clar de luna ca in noaptea care tocmai a trecut, ci doar clar de inima. Pelerinii pleaca, inghesuiala, speranta, praf, tristete, bucurie, iubire, soare, lumina, suveniruri, coada kilometrica de pelerini plecand, franturi dulci de amin, speranta revederii de anul viitor. In parul unui copil s-au cuibarit samburii de lumina ai razelor soarelui dogoritor, iar pistruii de pe fata lui, ca mici bobite de unt, incadreaza doi ochi mari, caprui, in care se zareste imagine manastirii ce ramane in urma si care se intipareste in ochii caprui si mari ai copilului pistruiat, care se intoarce sa se uite la ea pentru ultima data.

 

Categories: Reportajorama | Leave a comment

exclusivitate!

Cu maritul imaginii va descurcati voi. :D

Categories: Fotbal | 1 Comment

Blog at WordPress.com. The Adventure Journal Theme.

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 211 other followers