Monthly Archives: October 2008

ceva. :)

Pentru ca am vrut sa fugim din Bistrita like two crazy. =)) Pentru ca mi-ai dat o carte galbena. Pentru ca am facut cea mai tare prezentare a Clujului si am descoperit ca Abru loves Armin. =)) Pentru ca iti place mancatul la ora 4 dimineatza in Speed. Pentru biletzelele traznite facute in Insomnia. Pentru ca nu stiu pe ce planeta te-ai nascut, dar mi-as dori sa se mai nasca si altii acolo. Pentru ca scrii enervant de demential. Pentru ca ai un inel misto. Pentru ca ii iubim pe FooFoo si Miau, doar ca nu tin mortis sa ii iau in custodie. =)) Pentru ca intr-o zi o sa ne amintim de black out. =)) Pentru ca imi spui mereu sa fac ce ma trazneste si ce ma face fericita si nimic altceva. Pentru ca radem mereu like craaaaazy. ;)) Pentru ca azi ai spus: ,,Ti-am mai zis ca ma doare-n 14 de altceva decit de tine.” Pentru ca atunci cand o sa mergi in Bucale, trebuie sa treci pe la tata sa ii duci bomboane. =)) Pentru ca am gasit o poza cu noi si Johnny Bravo =)) de cand eram tineri. =)) Pentru ca ai un rucsac de 168976 kilograme. Pentru ca esti TU si nimeni altcineva. : )

Categories: Uncategorized | 1 Comment

mic tratat de trazneala avansata

sint un om tare organizat. nu ii doresc nimanui sa aiba de cautat ceva in pc-ul meu. ex: daca am un document in care scriu licenta, evident nu il voi salva cu numele ,,licenta”, ci foarte probabil cu un nume cat mai greu de adus aminte, de tipul ,,expialidocious” sau ,,loveydovey smoochie kaboom trabi dabi dubi du”. de ce o fac? nu stiu. poate pentru ca imi place sa-mi smulg parul si sa injur in toata casa cand nu il mai gasesc apoi. la fel se intampla si cu telefonul. uneori se intampla sa nu salvez oamenii cu numele lor. de ce o fac? evident din acelasi motiv: ori visez sa devin urmatorul kojak, adica cu parul total smuls, ori eminem, adica experta in injuraturi. ideea e ca azi am avut o premiera. m-au sunat un ,,Saved” si un ,,Green-Green”. nu, nu ma intrebati cine sint Green-Green si Saved (genial sa salvezi pe cineva in telefon cu numele de ,,Saved”, nu? :)) de Green-Green nici nu mai zic. :)). nu ma intrebati cine sint pentru simplul motiv ca nici eu nu stiu. =)) da. nu stiu pe cine am putut salva asa, cu ce ocazie si mai ales de ce. cu alte cuvinte, nu stiu exact cine sint. adica deloc. :D dar daca mi i-am salvat inseamna ca ii cunosc si ca stiu. sau stiam la vremea aia. si probabil tot la vremea aia imi inchipuiam ca o sa stiu cine sint Saved si Green-Green si peste mult timp. ei bine, imi inchipuiam prost. :)) problema si mai grava e ca era pe silent telefonul cand ai mei Saved si Green-Green s-au gandit sa isi faca simtita prezenta printr-un suav apel. oare e prea mult daca imi fac si eu simtita prezenta printr-un la fel de suav apel si glasuind: ,,salut, Green-Green, salut Saved, m-ati sunat… ba, da’ cu cine vorbesc, mai exact?” =)) i’ll update after calling. =))

Categories: Uncategorized | Leave a comment

don’t know you guys, but to me the next best thing over an yellow taxi when it’s raining down is an yellow taxi when it’s raining up.

Categories: Uncategorized | Leave a comment

the pitzi next door

and back in cluj-city.

duminica seara de regula e o seara linistita. muzica frumoasa, liniste, relaxare. dar cat credeti ca m-am relaxat? putin spre deloc, evident. pe la 11 linistea mea e spulberata de un ciocanit strident in usa. deschidem usa. vedem tipa care ne e vecina si care e prietena cu colega-mea. e o tipa frumoasa, genul fotomodel, blonda cu suvitze, picioare lungi, ochi mari, gene lungi, stiti voi genul. mergea in obsession. si era in sutien, cum ar veni. ii zice colegei mele: ,,salut-salut, blablabla, am venit sa-ti cer ceva”. in gandul meu imi zic: ,,sigur bluza, ca doar e venita in sutien saracutza.” nici nu-mi termin eu bine gandul, ca aud: ,,nu imi dai cureaua aia a ta verde?” i was like…. WHAT? =)) de felul meu fiind putin mai acciddutzza :D , o intreb: ,,da’ tu asa te duci in obsession, in sutien?” pitzi se uita la mine jignita si spune: ,,asta-i un mini-top”. si isi da ochii peste cap, gen ca pentru a-mi spune: ,,uite dom’ne, profanii astia out fashioned” =)) ma rog. eu stiam ca i se zice sutien. in nici un caz top. era un sutien 100%. adevarat, avea paiete aurii, dar tot asa se cheama. =)) si asa s-a dus in obsession. si eu, saracutza, care aveam impresia c-a venit sa ceara bluza. ea venise sa ceara curea. sint asa out of fashion. :D

Categories: Uncategorized | 2 Comments

culmea salutului? salutul in reluare.

update: voi, foarte putini si foarte dragi mie :P, care cititi blogul stiti ca-s un pic traznita. dar un pic mai mult. =)) ce legatura are? pai, are. :)) azi am reusit performanta de-a ma saluta in reluare cu un alt om. va intrebati cum e aia ,,salutat in reluare”? pai cam asa: imaginati-va ca mergeti pe strada, vorbind la telefon. si ca sinteti foarte prinsi de vorbitul la telefon. si la un moment dat cineva va zice ,,salut”. dar voi, fiind prinsi de vorbitul la telefon, evident nu il auziti/nu il vedeti. apoi, peste vreo 300 de metri, un flash orbitor, o revelatie auditiva si vizuala :)), va da una peste ceafa: va dati seama ca acum 300 de metri ati fost salutati. solutia? pai singura solutie la indemana: scoateti iar linistiti telefonul din buzunar si ii glasuiti frumos celui nesalutat, via sms: ,,salut”.  =)) din fericire nesalutatul e si el la fel de traznit, deci si pentru om a fost doar un prilej pentru ca apoi sa va  hliziti copios cinspe ore in telefon de faza. nu, nu vreau sub nici o forma sa ma gandesc ca poate cat timp io ma hlizeam in telefon au mai trecut pe langa mine si alti oameni cunoscuti. pentru ca asta deja ar putea fi numit un cerc vicios. =))

Categories: Uncategorized | Leave a comment

cu doar 5 secunde inainte sa … mori.

Ar trebui sa scriu. Dar, in loc de asta, fac tot mai multe si mai multe fotografii. Fotografia bate clar cuvantul, cel putin in mass-media. “O fotografie spune mai mult decat o mie de cuvinte”, spune teoria. Nimic mai adevarat. Practica o confirma. Uitati-va putin la fotografia lui Edward Thomas Adams , din ’69, cu executia din Saigon http://www.lyfe.freeserve.co.uk/art/photoadams.jpg … cutremuratoare. Pana la os. Dincolo de os. Da, poate la prima vedere pare ca exagerez, doar e vorba de un om care tine pistolul la capul altui om… poate fi un pic cutremurator, dar nu chiar atat de cutremurator. Dar ce-ar fi daca ai sti ca fotografia aia a fost facuta cu 5 secunde inainte ca militarul sa-i bage un glont in cap omului aluia din Saigon? Cum ar fi sa stii ca fotograful a prins pe film chiar ultima secunda din viata omului? Cum ar fi sa fi fost tu fotograful? Ai mai dormi noaptea? Te-ar mai incalzi premiul ala de World Press Photo noaptea, cand te bagi in pat? Fotograful nu a fost tare traumatizat de asta, a spus doar ca nu se astepta ca omul ala sa-i bage pe bune un glont in cap omului aluia. Nu comentez. Desi… poate e bine ca exista o asa poza. A tras un semnal de alarma si a adus in ochii lumii ce se intampla acolo. E vie. Simti frica din ea? Uita-te la ochii omului aluia… Uita-te. Frica. O simti cum ti se urca pe sira spinarii? Simti? Simti …?

Kevin Carter, fotograf american, dupa ce si el ia premiul World Press Photo, se sinucide in ’94, din cauza unei fotografii pe care o facuse in Africa. http://iusbpreface.files.wordpress.com/2007/04/kevin_carter.jpg Infricosatoare si ea. Un vultur care asteapta ca un copil sa moara, ca sa il manance. Infricosatoare pentru ca stii ca nu era/nu e singurul. Ca el inca multi. Fotograful a prins pe film ultimele respirari ale copilului. Nu l-a salvat. A preferat sa-si faca fotografia si nu sa salveze copilul. Condamnabil, dar e totusi o poza care a facut inconjurul lumii si care, la fel ca prima, a tras un semnal de alarma, a deschis ochii. Dar probabil ca si el nu s-a simtit tocmai bine dupa ce a plecat de acolo linistit, cu poza in aparat, lasand copilul prada vulturului… doar s-a sinucis. S-a sinucis din cauza unei fotografii… atat de mare e puterea unei fotografii: te face sa alegi sa faci lucruri pe care altfel nu le-ai face. Sa lasi un copil sa moara doar ca sa ai tu poza… sa lasi un militar din Saigon sa omoare un localnic doar ca ai tu un instantaneu irepetabil… bine, pe marginea fotografiei asteia planeaza suspiciuni cum ca ar fi fost regizata, pt. ca e perfecta din toate punctele de vedere, inclusiv a regulii treimilor, dar daca nu era adevarata, nu s-ar mai fi sinucis… iti poti imagina cum ar fi sa vezi in fiecare noapte chipul copilului aluia, iti poti imagina ca ai vrea sa te sinucizi din cauza propriei tale fotografii? Iti poti, iti poti….?

A treia fotografie pe care as fi vrut sa o am in inlantuirea asta se numea “Famine” sau “Black Madonna”, dar nu o gasesc pe net. E cutremuratoare si ea. E ca o icoana, cu diferenta ca locul Fecioarei e luat de o mama din Africa, iar rolul Pruncului Iisus de copilul ei… te trec fiorii cand o vezi. Nu e infricosatoare in sens rau, de data asta e in sens bun… e emotionanta, mai degraba. Nici un alt titlu nu i-ar fi mai bun decat “Black Madonna”. E pur si simplu … o icoana. O icoana care are ceva pe care nu poti sa-l definesti. Pacat ca nu am gasit-o pe net. Poate ne delectam cu asta, in loc…. chiar cutremuratoare. http://www.sudan.net/graphic/news/famine/famine_lying.jpg Si oare cate poze zac si mor nefacute, doar pt. ca nu are cine sa le faca, nu are cine sa spuna povestea… oare cate poze nefacute, de genul celei de mai sus, zac moarte… nenascute? Cate, cate ..?

Si ultima fotografie, care mi se pare la fel de cutremuratoare, dar frumoasa… frumoasa ca nici o alta poza pe care am vazut-o … http://lh5.ggpht.com/_qDKDAsu88iU/RlNRk9iej2I/AAAAAAAAA9o/q-jF-ZvKqkM/048.jpg  E facuta de O’Reilly si a luat World Press Photo in 2006… dintre miile de fotografii jurizate, juriul a decis ca ea e fotografia pe 2006. Nu stiu cand am vazut ultima data o fotografie asa de simpla si de cutremuratoare prin simplitate si frumusete si … poate cuvintele nu isi mai au locul, e prea frumoasa ca sa incepi s-o descrii si sa ii fragmentezi intelesul… e cea mai frumoasa pe care am vazut-o de mult timp incoace… Motivatia juriului a fost ca, dintre miile de fotografii, asta le-a ramas in minte. Pt. ca nu are cum sa nu-ti ramana in minte. E flawless, naturala, ne-fortata. Tipul are si altele misto, e corespondent pt. ceva institutie mass-media si merge des prin Africa… am vazut alte fotografii de-ale lui, dintr-un spital din Africa… una dintre ele era cu un pat gol, flancat de alte doua paturi, in care pacientii erau inca vii…. un pat gol si alb, atat de alb … in care, poate, cu cateva minute inainte, cineva isi traiese ultimele vise, ultimele respirari, ultimele… ultimele… mereu ultimele…

Nu stiu ce am vrut sa demonstrez cu astea … poate doar ca o imagine chiar valoreaza mai mult decat o mie de cuvinte. In cuvinte nu poti spune tot… sa povestesti cu lux de amanunte executia militarului din Saigon… da, poti, dar nu o sa valoreze niciodata cat o fotografie. Degeaba i-ar fi ramas cuiva pe retina ultima secunda din viata omului, inainte sa ii fie bagat un glont in cap… nu ar fi redat-o niciodata suficient de cutremurator incat sa te faca sa te treaca fiori reci cand te uiti la ochii omului aluia… ochi inca vii, plini de frica, plini de viata care o sa se scurga intr-o clipa din ei, odata cu sangele care o sa ii siroiasca din tamplele in care militarul va baga un glont in 5 … 4… 3 … 2 … 1 ….. secunde …. bang!!!!!! Ochi inca vii, care or sa traiasca vesnic intr-o poza facuta cu doar 5 secunde inainte sa …. moara.

PS: Poate totusi ca exista un text echivalent cu fotografia lui Adams, cea cu executia din Saigon. E scris de Egon Erwin Kisch si se numeste chiar asa: ,,Executia”. Kisch a scris multe texte bune, daca va pica in mana, aruncati un ochi.

Categories: Uncategorized | 2 Comments

vama veche in ureche.

Ca un om care a crescut pe Vama Veche, e clar ca am un “soft spot” pentru Vama. Nu stiu voua, dar mie mi se pare “altceva” in peisaj. Sparge panorama si o sparge misto. Poate ca Vama nu ar fi totusi nimic fara Chirila, avand in vedere ca el scrie majoritatea pieselor. Multora nu le place, pe altii ii intriga, pe altii ii eneveaza. Eu zic doar ca omul e demential. Inteligent, creativ, nonconformist, misto. Si imi place ca insufla spiritul asta si pieselor Vama. Am zis ca scrie si demential? Nu am zis. Ei bine, scrie. De ce mi se pare mie ca scrie demential? Pentru ca e sincer, creativ si pentru ca scrie destept. O combinatie foarte rara. Asta e doar un text recent. Altele puteti gasi intr-al lui Bed For Love: www.tudorchirila.blogspot.com

Fara titlu. Fara mine.

de Tudor Chirila

…dupa ce am intrat la facultate a venit o ploaie calda…si am dansat pe Matei Voievod si am simtit pietrele fierbinti sub picioare…

am vazut cincisprezecemii de oameni in Piata Operei…era lume pana la Catedrala..

…apoi am plans cand am facut dragoste..( si pentru ca exista idioti destul de profunzi asta risca sa devina headline de tabloid de la jurnalistii copy-paste)

…am vazut soarele si luna nehotarati deasupra unui munte in Spania…
…si am cantat…pentru mii deoameni am cantat si multi au facut dragoste pe muzica noastra…si inca mai fac…
…apoi am suferit…si am vazut ce inseamna singur…si am aflat ca nu e virus, nici boala…e deficienta…
…si am pierdut oameni si am raspuns la intrebari pe care nu mi le-am dorit puse vreodata…
…si m-am urcat pe scena si mi-a placut si le-a placut si lor si am zburat si am sperat si inca mai sper..si mi-am construit trepte pentru vise si mi-am batut joc de tot ce n-a fost vis… si am platit pentru asta si poate voi mai plati…
…apoi am naparlit in mare…si mi-am spalat sufletul in ea si l-am invelit in nisip ud..
…am ranit si am fost ranit…
…apoi am vrut sa invat si am invatat ca asta nu se termina niciodata daca vrei sa fii om…
…si am ratacit printre corturi cu inima cat un purice si fara directie…

…si am privit strazile ude sambata seara fara sa pot suna un singur om…le-am privit pana cand s-a facut dimineata si somnul s-a indurat de mine…apoi mi-a fost dor…si am alergat sa mi-l ostoiesc…dar cand ajungeam langa el imi dadeam seama ca nu dorul meu e acolo ci umbra lui…

…mi-am cumparat oglinzi si le-am montat in sufletele oamenilor pe care i-am avut alaturi..si rareori mi-a placut ce am vazut…
…apoi te-am intalnit pe Tine si de fiecare data cand am zis ca esti Tu ai devenit Ea…
…a suflat vantul peste obrajii mei si s-a facut vara…si m-am salvat inca o data, cu fiecare vara…mi-am incalzit oasele ruginite de incertitudini…si iar am dansat dansul cu fum…si-am sa-l dansez in fiecare vara…

…despre viitor n-am sa vorbesc acum…despre nimic n-am sa mai spun…fierbe cafeau a in ibric…mna-mi aluneca-n sapun…si adevarul doarme tun…minciuna se preface-n scrum…si-o sa reinvie a doua zi…cand adevarul s-o trezi…

Categories: Uncategorized | Leave a comment

i’m green da ba dee da ba dai/ and if i were a girl’s bag i guess i would die :))

Incepe Green Fair, editia a 6-a. Maine si duminica, in Green Hours. 

fara legatura: v-ati intrebat vreodata ce e in geanta unei fete? =))

Pai…: ruj, luciu de buze, fond de ten, rimel, oja, oglinda, servetele, creion de ochi, acetona, bazooka, ratusca de cauciuc, minge mare elastica, ciorapi albastri, mancare, telefon, mp3 player, camera, o pereche de pantofi, accelerator de particule, patura cu stelutze verzi, modem wireless, poze, un tablou, spray paralizant, o gladiola, surubelnita, lampa cu gaz, cheie franceza, o roata de masina, lanterna, cos de baschet, bicicleta, iconita, generator de curent pe baza de panouri solare, cric, casti, cheile de acasa, fermoar de rezerva, tac de biliard, mortiere, bila de bowling, nicovala, zaruri, balamale, ferastrau pendular, ciocolata, ciocan rotopercutant (evident roz :)), umerase, teava de pvc, sonda de petrol, carlig de remorcare, agenda cu floricele rosii, pixuri cu sclipici, o vaza, schiuri, un bibelou, rama photo, hartie creponata, cutie de bijuterii, placa de retea, gps, seif, un vapor, antena digitala, cd-uri, un borcan cu castraveti, poster, suruburi, clepsidra, ghinde, crucufix, pernuta in forma de inimioara, o pisica, brat de macara, chuck norris, boiler, breloc cu power puff, franghii, sabie ninja, stelutze, harpon.

gata, am rezolvat dilema Mister-ilor din lumea intreaga. =))

ps: stiu eu de ce nu umblu cu genti. traiasca sfantul rucsac! :))

Categories: Uncategorized | 1 Comment

cool cat thirtheen

Recenzam, recenzam cu spor. Azi Cool Cat Thirtheen. Daca sinteti in zona Piata Unirii, iar Lipscaniul vi se pare prea prafuit, puteti sa mergeti in Cool Cat Thirteen, pe str. Gabroveni, evident nr… 13. Un fel de Insomnia de Cluj, mas o menos. Bar-cafenea-galerie de arta urbana. Un spatiu de chillout. Cladirea e un amestec de vechi si avangarda, iar spatiul e nerenovat si ,,amprentat” de artisti plastici underground, care au tras stencil-uri, stelutze, simboluri punk, tag-uri. Bineinteles ca nu lipseste clasicul: GIGEL + VASILICA = LAV. Ospatarii ok, muzica de la drum’n’bass, la alternative, oamenii de la tinute tabla-de-sah, la esarfe supradimensionate, gen urban-ninja-look. Data viitoare recenzam La Motoare/Laptaria si Club A. Adica alte 2 locuri “musai de vazut”, cum ar zice clujeanul. with LAV, Bizzkid.

Si asa se incheie povestea. Cu happy ending. Like in this old pic.

Or like in this song. It’s like i would have written every line of it.

THE END. ;)

Categories: Uncategorized | 1 Comment

the “underwear goes inside the pants” policy

daca nu tinem seama de voce si de linia melodica (adica daca le ignoram total), are versuri chiar bunutze. ca un editorial acid. doar ca e cantat. o piesa despre america de azi. pe care Mr. o da in gat.

Categories: Uncategorized | Leave a comment

Create a free website or blog at WordPress.com. The Adventure Journal Theme.

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 210 other followers