Criminally Vulgair

whaddaya want from me?

In Cluj ma urmarea tot timpul o carte. “Love in the time of cholera” – Gabriel Garcia Marquez. Oriunde ma intorceam, ea era mereu acolo. In vitrina vreunei librarii, in mana vreunui student de pe strada, pe vreun afis, intr-o conversatie dintr-o statie de autobuz, pe o banca in parc; aparea in filmele la care ma uitam, randuri din ea apareau citate in alte carti pe care le citeam, orice cautare pe google despre motoare, dexter, surubelnite, cutii de viteza, tenisi, capote, ciocane rotopercutante roz, motostivuitoare cu stelutze, harpoane pt. vanat beluga, whitman, “kandi kolored tangerine flake streamline baby” sau orice alt subiect radom – ma ducea, invariabil, (si) la cartea asta. Si, fiindca m-a hartuit in asa hal, m-am incapatanat sa nu vreau sa pun mana pe ea. Era un fel de joaca secreta, stiuta numai de noi. Cand venea ea spre mine, o ignoram cu desavarsire si ii spuneam incet, in gand: “stii, chiar daca il ador pe marquez, urasc povestile siropoase din literatura sud-americana, eu am crescut cu henry miller si bulgakov, asa ca nu ai nicio sansa”. Iar cand mergeam eu spre ea, cand o cautam in jur dinadins, cand as fi vrut sa ii dau o sansa, ea inceta sa mai apara vreo cateva zile la rand; ma ignora, la randul ei. Daca nu ar fi fost vorba de o carte, ci de un om, ai fi putut crede cu usurinta ca e vorba de doi iubiti capriciosi, carora le place sa faca totul sa fie complicat, sa se joace, sa sfideze, pentru ca, nu-i asa, dragostea aia simpla si fara nabadai e plictisitoare. Azi cartea mea capricioasa si-a facut iar aparitia. Era intr-un link, primit de la un om drag. Care ducea spre “Serendipity”, un film a carui poveste (capricios-frumoasa) se roteste chiar in jurul acestei carti. :) Am crezut ca o sa-i fie lene sa ma mai urmareasca si in Bucuresti. Doar ca, se pare, cartea mea capricioasa are ceva foarte important sa-mi spuna. Si cine altcineva sa aprecieze mai mult incapatanarea ei, daca nu un om incapatanat? Astept cu nerabdare ziua cand o sa faca in asa fel incat s-o primesc cadou. Ce?!? Doar nu credeati c-o sa cedez eu prima si-o sa mi-o cumpar. No way, Senor.

Categories: Analfabetar si-un pic de Nick, Chestii altfel, Criminally Vulgair | Tags: , , , , , | Leave a comment

motel 4.

E ca o camera de camin vara. E ca atunci cand gasesti doi trandafiri uscati pe raftul de sus. E ca atunci cand spui: “Ce putin au insemnat trandafirii astia pt. tipa aia, daca i-a lasat in urma cand s-a mutat. Ce putin trebuie sa fi insemnat pentru ea omul care i-a daruit, cata vreme i-a lasat in urma cand a plecat”. E ca atunci cand cineva iti raspunde: “Te-ai gandit ca poate, dimpotriva, i-a lasat pentru ca omul ala a insemnat prea mult…? ” E ca atunci cand esti intr-o camera cu o multime de oameni care vorbesc toti in acelasi timp, dar, curios, nu ii auzi. E ca atunci cand alegi sa  lasi tot si sa pleci departe. E ca o piesa care te urmareste in fiecare magazin in care intri, incat pana la urma ajungi s-o urasti. E ca atunci cand, in unele seri in care te plictisesti, incerci sa brodezi povesti pe aia doi trandafiri. Dar ele nu se potrivesc niciodata. Sunt cand prea mari, cand prea mici. Ca o haina capricioasa. E ca atunci cand, la plecare, lasi in urma pe acelasi raft toti trandafirii de la el, alaturi de ceilalti doi. E ca atunci cand intelegi, in sfarsit, ca uneori trandafirii nu sint parasiti in camere goale de camin din nepasare. Dimpotriva.

Categories: Criminally Vulgair | Leave a comment

data viitoare in Shangri-La. okay?


Clar de inimã

(exclusivitate din 2007 : )))

___________________

Acasã în cuvintele noastre e clar de inimã

Acasã în cuvintele noastre respiri diamante

Şi auzi dimineţi ploioase încolãcindu-se

Pe luna plinã cãptuşitã cu portocaliu.

Poate sunt prea aproape ca sã mã vezi

Sau poate prea departe ca sã mã scrii

E iar toamnã cãptuşitã cu miros de portocale

şi roz brumat închegat în mâini trandafirii

şi-n ploi de ne-cuvinte logodite cu ne-zâne

prin plantaţiile de alb-crud ale frunţii

prin albastrul-desculţ al ochilor tãi

albaştri cât tot cerul

şi încã un kilometru dupã.

Poate eşti prea departe ca sã îmi înfloreşti

tâmplele în alb şi sã îmi mângâi

picurii de rouã tandrã de pe praguri

şi licuricii cu inele de diamant

pe degetul mic de la picior.

Poate eşti prea aproape

ca sã îmi arãţi în ne-clipiri de-o frunzã

şi-n îmbrãţişari pânã la oasele înfãşurate-n roşu

cã braţele nu-s frânte, sunt minuni

când ne plimbãm mânã de mânã

sub clar de inimã.

Lasã, atunci,

Îmi arãţi când o sã ne vedem din nou

În trecut, în viitor, fugãrindu-ne mereu

Mereu şi mereu fugãrindu-ne prin timp

Cãutându-ne pânã la marginea timpului

doi sâmburi de luminã care ning visare.

Şi cum o sã ne recunoaştem, întrebi?

Mãi, dar e atât de simplu

Dupã ochi,

buze,

ninsorile cu fluturi albi

şi îngeri.

E toamnã cãptuşitã cu miros de cer albastru

Şi ingerii se spânzurã cu aureole

Şi aripi albe curg pe sub pleoape

Şi cresc arzânde aleile din gât

Sub clar de inimã.

Şi mie nu-mi pasã câtuşi de puţin

Pentru cã te-am gãsit în viaţa asta.

Rãmâne sã ne fugãrim prin timp

data viitoare.

Şi cum o sã ne recunoaştem, întrebi?

Mãi, ţi-am mai spus, e-atât de simplu

Dupã vise,

primãveri,

buze,

lacrimi care plâng cu ochi

şi dupã pui de înger

care leagãnã între braţele lor limpezi

doi sâmburi de luminã

fugãrindu-se

mereu

mereu

mereu

prin timp

sub clar de inimã

cãutându-se

pânã la marginea timpului.

Categories: Analfabetar si-un pic de Nick, Chestii altfel, Criminally Vulgair | Leave a comment

streetstruck.

I damn like/search/admire and always will kandi-kolored-tangerine-flake-streamline creative people.

You know, “kandi-kolored-tangerine-flake-streamline”, like in that Tom Wolfe’s great wonderful story.

Here you can find one of those kandi-kolored people and his tangerine-flake-streamline works. Dude, thanks for givin’ me free hand in writing this feature story 4 (wow, four!) years ago. :- )

_________________________________________________________________________________

Icoanele-abţibild ale noului mileniu:

Street art – când stradă rimează cu artă

(Cum sa prostesti artistic ingerii cu grenade in gura)

Intro: Stive de îngeri care coboară direct din icoane pe pereţii oraşului şi care privesc lasciv din stencil-uri, Dumnezeu care, în pauza de icoană ascultă Rolling Stones, fumează şi mai ară carnea omului urban cu câte un înger, unicorni nou-născuţi cu dinţi de lapte, Marylin Monroe, Kurt Cobain sau Elvis exorcizaţi din  Purgatoriu şi înfipţi pe câte un panou publicitar, sfinţi moderni cărora iubitele le umplu pe ziduri gura cu săruturi de casă, făcute de mâinile lor fragede, grozave la gust şi coapte între dinţii lor albi şi nemiloşi, astfel încât parcă şi spectatorul de ocazie, la vederea priveliştii, simte cum îi creşte sub cerul gurii o grădină… Icoanele noului mileniu coboară în stradă  iar arta se mută de pe piedestalul galeriilor de artă direct pe zidurile oraşului, pentru a fi mai aproape de spectatorul urban. În două cuvinte – „street art”…  continuarea aici.

Categories: Analfabetar si-un pic de Nick, Chestii altfel, Criminally Vulgair, Oameni frumosi, Reportajorama | 4 Comments

twelve cylinder symphony.

http://www.trilulilu.ro/kittie/2d5e0ad5b8f369 (The Cure – Lullaby, 1989)

 

Categories: Criminally Vulgair | Leave a comment

frecush-de-albus-in-galbenus 4

dupa vreo 10 ani, intr-o seara, am inceput sa scriu sirul asta de povestioare. 

dupa vreo cateva, am pus mana pe telefon:

- stii, eu scriu despre ce s-a intamplat acum 10 ani. un sir de povestioare fara sens, ca un puzzle. o poveste din bucati.

- si… ?

- si nu vreau sa inventez finalul ei.

trebuia sa ne intalnim, sa discutam. dupa 10 ani in care nu mai vorbisem si nu ne mai vazusem deloc. dupa ce ne-am intalnit, povestea a ramas nescrisa. pe atunci nu-mi placeau finalurile fericite.

Categories: Criminally Vulgair | 1 Comment

frecush-de-albus-in-galbenus 5

trecusera 15 ani. ma intorsesem in vizita in orasul pe care il parasisem in urma cu 15 ani.

o plimbam pe strazi pe cora. cora, fetita mea. daca ar fi fost a noastra, probabil ar fi avut ochi migdalati ca el si gropitze ca mine. dar cum nu era a mea si a lui, ci ca mea si a omului al carui inel il purtam pe deget, avea ochi albastri, deloc migdalati.

la un coltz de strada imi adusesem aminte ca demult, in urma cu 15 ani, in locul ala ii dadusem bratzara pe care o purtam pe mana de prin clasa a noua.

cora voia sa mearga in parcul de copii. eu nu voiam. am mers.

ma plictiseam pe bancutza aia. doar copii in jur. cora gasise un baietel cu care se juca de mai bine de-o juma de ora undeva in spatele meu. mi l-a prezentat. mihai. mihai avea ochii migdalati.

dupa vreo ora, cora venise inapoi la bancutza razand din toata inima. se despartise de mihai, il cunoscuse pe tatal lui si primise si un cadou. era fericita si tinea mortis sa imi arate. ma durea capul. i-am spus ca o sa imi arate acasa. am mers la hotel. a doua zi trebuia sa ne intoarcem acasa.

am pus-o pe cora in pat. pe mana avea bratzara mea. bratzara pe care i-o dadusem lui in urma cu 15 ani.

Categories: Criminally Vulgair | 1 Comment

And if you’re ever again around/ In the city or on the alleys of this town…

What a… beautifully… raw… song. I so love the definition of ,,raw”.

Raw = 1. untempered and unrefined – “raw talent”, “raw beauty”;   2. not processed and natural; 3. born in a natural way, without even being conscient or aware of it – “raw feelings”.

And if you’re ever again around/ In the backstreets or the alleys of this town/ See you here for the next round/ As all the confusion turns to yellow…

Categories: Criminally Vulgair | Leave a comment

“poate doar asa. sau poate de drag.”

,,poate doar asa, de tristetea amurgurilor”

 ,,ori poate de drag si de blandete”

,,nu-mi mai amintesc de ce… “

(N.S.)

Categories: Criminally Vulgair | 1 Comment

frecush-de-albus-in-galbenus 3

2.

luna era atat de galbena incat parca urma sa aiba o cadere de calciu. parea ca sta sa cada peste noi. nici unul dintre noi nu avea insa in memoriile telefoanelor mobile numarul ambulantei, asa ca nu o puteam ajuta. se facea frig.  dar nici unuia dintre noi nu ii pasa. ne pasa doar de luna hipocalcemica pe care nu o puteam ajuta nicicum.

ps: au trecut 10 ani. in astia 10 ani luna noastra a demisionat. au adus in locul ei o luna cu pistrui.

cu mult somn, dintr-o dimineata de cluj,

gabi trabi dabi dubi du

Categories: Criminally Vulgair | Leave a comment

Create a free website or blog at WordPress.com. The Adventure Journal Theme.

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 208 other followers