Movies & Music

kontroll – just another ride on the subway

“Kontroll” cred ca e cel mai interesant film pe care l-am vazut in ultimii doi ani. Nu cel mai bun, ci ala care a fost cel mai… diferit. E altceva. Recunosc ca e primul film la care a trebuit sa ma uit de vreo trei ori ca sa ii inteleg toate simbolurile. Si inca mai exista chestii prin el pe care nu l-am inteles nici pana azi. Nu e un film cunoscut, e chiar anonim, un film underground, dar care a luat si ceva premii pe la festivaluri, inclusiv la Cannes. E facut prin 2003, cu un buget de nimic si turnat in Ungaria, in statiile de metrou. Un film destul de noir, dar imbinat cu multe chestii amuzante, cu un mister care nu se rezolva, cu o gramada se simboluri, cu un el si-o ea si-o poveste de indragosteala cel putin ciudata, cu o gashca de controlori unul si unul, cu multe curse pe sinele de metrou, cu un director de imagine care a facut o treaba buna si cu o coloana sonora la fel de misto, facuta de Neo (nu stiu daca e trupa), tot din Ungaria. Cea mai misto melodie din soundtrack e “Death in Vegas” – un mix de sound-uri si o line melodica destul de interesanta. Regia e a lui Nimrod Antal. Trailer-ul nu e asa dragutz, e chiar ratata semnificatia filmului in trailer, dar noah… probabil nu a fost facut tot de regizor. Kontroll – just another ride on the subway. Daca iti plac chestiile spuse altfel si daca nu esti genul amator de chestii idioate de hollywood, then go for it. Trailer: http://www.youtube.com/watch?v=nJQnWCPMrII

Iar asta e un trailer in extenso, mai misto, pe una dintre piesele lui Neo: http://www.youtube.com/watch?v=V3slYi-7l20&feature=related

Categories: Movies & Music | Leave a comment

By Pavel Lucescu. Pt. ca eu nu as fi putut spune mai bine.

Hey you! I’ll be back! Wright?

16 Septembrie, 2008 (14:06) | PolitoBlog | de Pavel Lucescu

Aseara, m-a anuntat draga mea prietena, Mona. A murit Richard Wright. Keyboard. Pink Floyd. Jumatate din viata mea , din creier, din definitia tristetii, din nebunia iubirii. Apropo, Mister Wright, cum e de partea cealalta a zidului? Esti primul care afla. Ai avut tu norocul asta.

Doua piese:

http://www.youtube.com/watch?v=tkJNyQfAprY&feature=related

http://www.youtube.com/watch?v=lRcQZ2tnWeg&feature=related

Si gata.

“Jumatate din viata mea , din creier, din definitia tristetii, din nebunia iubirii”. 

Categories: Movies & Music | 2 Comments

rosu out loud

imi place vama de cand ma stiu. are ceva diferit. e altfel. e ca atunci cand mergi pe strada intr-o iarna alba de tot. si dintr-o data prin multimea gri si monotona zaresti o fata cu fular rosu la gat. exact asa.

Categories: Movies & Music | Leave a comment

little perfect toy soldiers

Cel de mai jos nu e un cantec fara sens, asa cum cred multi. E de fapt un cantec despre razboi. About the Spanish Civil War.  Si versul “So if i can shoot rabbits, then i can shoot fascists” nu e doar un fel de-a spune, e o replica a unui fermier din Tara Galilor, care a fost unul dintre numerosii oameni ce au luptat impotriva lui Franco in razboiul civil spaniol. Multi cred ca versul se refera la faza cu SUA si inarmarea. Nimic mai neadevarat. Sint o gramada de simboluri in piesa asta. Si faza faina e ca marii artisti nu au tzara.

O piesa despre razboi. Dar poate fi despre orice fel de razboi. Despre razboiul fiecaruia dintre noi. Cause in the end we’re nothing more, nothing less than toy soldiers. Si de cele mai multe ori razboiul e de fapt cu noi insine. Little toy soldiers, fiecare cu razboiul lui. Razboiul cu lumea intreaga. Razboiul cu un om. Razboiul cu o chestie. Razboiul cu o situatie. Razboiul cu tine. Perfect little toy soldiers. Aren’t we proud? Our chidren will be next, vorba cantecului. Aren’t we proud when we win our personal wars? Aren’t we pround that our children will be next? Aren’t we proud when we win? But are we winners, in the end? I’d say no one who wins a war is a winner. A war doesn’t have winners. “Winner” is just the word for “the one who lost less than the others”. A war has only losers, in the end. Si mai are orgoliile tampite de winners ale unor oameni care se ascund dupa ele, ca sa nu fie nevoiti sa deschida ochii si sa priveasca in jur si sa vada pretul cu care au castigat razboiul.

Cel de mai jos nu e videoclipul original al piesei, e doar un slideshow pe care l-am ales pentru ca spune mai multe decat videoclipul original. Majoritatea fotografiilor de razboi care apar in el sint pur si simplu cutremuratoare, copii plangand, copii in fata armelor, copii cu sange pe fatza. Ah… sa nu uit… FUCK YOU, BUSH, pt. toti copiii aia care au murit intr-un razboi inutil. Pentru toti soldatii aia americani care spuneau in filmuletzele lui Michael Moore ca ei cand trebuie sa omoare “inamicul” isi baga la maxim in tanc “The roof is on fire”, piesa aia de la The Bloodhang Gang. (cat de sick poate sa fie asta, ha?) Pentru toti soldatii aia care spuneau ca versul lor preferat e: “The roof, the roof is on fire/ We don’t need no water, let the motherfucker burn/ Burn, motherfucker, burn”. Pentru toti copiii aia pe care i-am vazut eu la televizor plini de sange si plangand si in fatza armelor. Pentru razboiul ala inutil.

“So if I can shoot rabbits
Then I can shoot fascists
Bullets for your brain today
But well forget it all again
Monuments put from pen to paper
Turns me into a gutless wonder.”

“AND IF YOU TOLERATE THIS, THEN YOUR CHILDREN WILL BE NEXT.”

Categories: Movies & Music | 1 Comment

“everything”, by michael buble (love it)

Categories: Movies & Music | Leave a comment

fluturi-fluturi [un alt fel de happy ending]

“It has been said that something as small as the flutter of a butterfly’s wing can ultimately cause a typhoon halfway around the world. (Chaos Theory)”

Ok, dupa ce de muuuulta vreme nu ma mai uit decat la filme gen ,,Kontroll”, adica filme underground, de care nu a mai auzit nimeni, facute cu bani putini, dar geniale, acum m-am gandit ca ar fi timpul sa mai vad si ceva despre care oamenii spun ca e ,,de vazut”. Asa am ajuns eu sa vad cel mai trist final pe care l-am putut vedea vreodata. La “The Butterfly Effect”. Asta de mai jos e finalul oficial, cel care apare in film. E cel mai trist final pe care l-am vazut de mult timp incoace. Si nici ca puteau pune peste el o piesa mai buna decat Oasis. Dragutza ideea si bun finalul.

Faza frumoasa si desteapta e ca filmul are mai multe finaluri, alternative. Sper ca astea sint toate si ca nu uit vreunul. Cel putin pe astea le-am gasit eu pe youtube. Cam toate sint proaste, fata de finalul oficialul, dar ar merita mentionat cel putin al doilea final alternativ, ,,The Unborn ending”.

Povestea nu e cine stie ce, dar felul cum sint imbinate piesele e super-smart. E ca un fel de mare puzzle. Fiecare piesa se potriveste perfect. Si finalul… pur si simplu nu are nevoie de cuvinte.

Avem asa. FINALURILE SMART SI FAINE:

The Official Movie Ending: Where he just keeps walking (ala genial si oficial, de care am spus mai sus).

The Unborn Ending: Where he kills himself in the womb  (si asta e la fel de trist, dar parca trist in alt fel, nu ca primul.)

 

Si mai avem FINALURILE ALTERNATIVE PROASTE:

The Happy Ending: Where they meet again, and start again (cam idiot si plus ca e taiat in cel mai neinspirat fel, strica tot, atata vreme cat omului i se da o a doua sansa si nu mai invatza nimic din ce trebuia sa invetze)

The Stalker Ending (or Open Ending): This one where he simply follows her  (asta e chiar idiot, ramane in aer tot, un fel de final deschis, pare-se. pacat ca lasa doar ideea de stalking.)

 

The Smalltalk Ending (or Alternative Happy Ending): Where he talks to her and they start a friendship anew.  (si asta la fel de idiot si cam confuz, un fel de colaj neinspirat de prin primele)

Oricum, primele doua sint cele mai ok (adica ,,the movie ending” si  ,,the unborn ending”), restul cam aiurea si pe langa. Ca sa nu zic proaste.

Exista si un “The Butterfly Effect 2″, destul de ok ca imagine, dar foarte prost ca subiect. Ca mereu, primul e mereu cel mai bun. Al doilea e pur si simplu slabutz si total neinspirat.

Ideea e ca ma asteptam la un film cheesy si prost, dar e chiar dragutzel. Iar finalul il salveaza in totalitate. Ma rog, cel putin cel oficial. Pur si simplu final nu ,,de laborator”. Final curat, imi place.

PS: Ah… si mai e unul fainutz… chiar fainutz. “Jeux d’enfants”. Trebuie sa scriu si despre el. Candva.

Categories: Movies & Music | Leave a comment

Create a free website or blog at WordPress.com. The Adventure Journal Theme.

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 208 other followers