Posts Tagged With: Bowman

“My God… it’s full of stars!” (“2001: A Space Odyssey” book review)

Daca astepti sa-ti spun despre ce e vorba in romanul asta, astepti degeaba, pentru ca nu obisnuiesc sa fac rezumat. Daca astepti o poveste care sa nu deraieze de la limitele pe care tu le cuantifici ca fiind “normale”, astepti degeaba. Daca astepti de la “2001: A Space Odyssey” sa te dea pe spate, n-o sa te dea. Daca astepti sa gasesti ceea ce americanii numesc a highly literary approach, speri degeaba. Daca astepti sa gasesti personajele clar conturate ale lui Asimov, n-o sa le gasesti.

Si asta pentru ca Arthur C. Clarke nu e recunoscut pentru approach-ul sau pentru talentul literar, cat pentru descrierile incredibil de realiste ale calatoriei in spatiu, pentru viziunea sa optimista asupra viitorului si, desigur, pentru acuratatea previziunilor sale (o chestiune destul de discutabila, dupa parerea mea). Dar, pentru ca trebuie sa-i dau Cezarului ce-i al Cezarului, o sa recunosc ca, in ciuda inadvertentelor stiintifice, descrierile sistemului solar, ale centurii de asteroizi, ale lui Jupiter si Saturn sunt facute, asa cum ar spune un american, with a sense of wonder, ceea ce – la nivel de fictiune – e destul de greu de realizat.

“De ce ar trebui sa citesc cartea astea care n-o sa ma dea pe spate, atunci?”, probabil o sa intrebi tu. Ei bine,  unu la mana, pentru ca Arthur C. Clarke are ceva ce Asimov nu are: o descriere a spatiului si a calatoriilor spatiale careia ii lipseste gravitatea aia artificialo-inutila din alte romane SF. Ochiul sau pentru detaliu, pentru micile “obstacole” care pot cauza probleme intr-un zero-gravity environment, frizeaza genialul, mai ales daca tii cont ca romanul a fost scris intr-o epoca cand zborurile spatiale erau inca in fasa. Ideile lui despre inteligenta artificiala sunt, de asemenea, interesante, iar HAL cel din carte e, in capul meu, cam de-o mie de ori mai infricosator decat HAL din filmul omonim al lui Stanley Kubrick. Pentru ca, se stie, o poveste SF buna nu arata, ci doar sugereaza, lasand restul imaginatiei cititorului. La fel se intampla si in cazul ecranizarilor.

Desi fara stralucirea personajelor clar conturate ale lui Asimov, Clarke are, totusi, un personaj pe care il scoate din anonimat. Dupa parerea unora, tocmai computerul HAL 9000 e cel mai bine conturat “personaj” al cartii. Dupa parerea mea, nu e chiar asa. Clarke lasa multe lucruri nelamurite, unul dintre ele fiind chiar anomalia care il transforma pe HAL din membru al echipajului in ucigas cu sange rece. Detaliul asta, alaturi de finalul cartii – care sta sub semnul intrebarii – constituie – in mod clar – un imperativ pentru a citi si continuarea romanului, pe care, paradoxal, Clarke si-a dat seama ca le-o datoreaza cititorilor dupa nici mai mult si nici mai putin decat… 14 ani.

Lista detaliilor din roman care nu sint conforme realitatii e destul de lunga, dar, in ciuda acestor mici inadvertente de continut, care au fost infirmate in timp, “2001: A Space Odyssey” ramane o dovada clara a incredibilului vizionarism al lui Clarke, vizionarism care face romanul sa se afle la inaltimea reputatiei de “clasic” al  genului. Pentru cunoscatori, romanul explica, de asemenea, multe chestiuni pe care filmul omonim al lui Stanley Kubrick le lasa dinadins sa pluteasca in ambiguitate. Nu cred sa fi existat un singur spectator care sa fi inteles filmul lui Kubrick “din prima”, mai ales finalul, in care, profan vorbind, Kubrick pare a transfigura si a lasa la apa un fel de heavy LSD trip. Nu stiu daca Clarke si Kubrick au facut-o voit, dar nu poti separa filmul de carte: nici Clarke, nici Kubrick nu pot spune ca povestea filmului sau a cartii e suverana, pt. ca ele sint interconectate. Probabil cel mai bun lucru pe care poti sa-l faci e sa vezi intai filmul, apoi sa citesti cartea, dupa care sa vezi filmul din nou.

Finalul e, in opinia mea, destul de slabutz, comparativ cu ideea de la care a pornit Clarke si cu povestea, in general. Motivatia tine, probabil, de faptul ca Arthur Clarke a incercat sa descrie “ceva” in totalitate mistic si situat complet in afara experientei umane. O alta explicatie ar putea tine de faptul ca Arthur Clarke, dupa cum el insusi a afirmat intr-un interviu, “has no idea what Kubrick’s ending meant” (n-a avut habar ce a vrut sa spuna sfarsitul propus de Kubrick). Oricum, ambiguitatea care defineste experienta finala a lui Bowman e una dintre piesele de rezistenta ale romanului. In loc sa explice in detaliu ce i se intampla, Clarke te lasa sa vezi ciudata experienta direct prin ochii astronautului, fara alte comentarii sau explicatii.

Cand Clarke a scris “2001: A Space Odyssey”, dezastrul Challenger se afla abia la 16 ani in viitor. Misiunea Apollo One, in care Gus Grissom, Ed White si Roger Chaffee si-au pierdut viata era la fel de indepartata. Cu toate astea, povestea lui Clarke, asemenea programelor spatiale, ramane o poveste nu despre spatiu si despre cucerirea lui, ci o poveste despre Om si despre ceea ce il face uman: capacitatea de a privi la cer, de a se uimi, de a fi curios si de a nu se poticni in fata niciunui obstacol care intervine intre el si intelegerea incredibilei lumi de deasupra lui. O lume plina de stele.

“My God… it’s full of stars!”, spune Bowman spre finalul romanului. Si e chiar asa. E plin de stele.

In incheiere, ca sa fiu almost funny (dupa cum ne invata Neil French, creative director-ul de la Ogilvy & Mather, ca trebuie sa fii intr-o recenzie), o sa spun ca, daca nu o sa cititi cartea asta din motivele enuntate mai sus, atunci macar s-o cititi din considerentul ca e o experienta cvasi-halucinanta, ca o injectie cu atropina facuta direct in inima sau ca si cand ai asculta The Avalanches – “Frontier Psychiatrist” completely stoned. Diferenta e ca experienta cvasi-halucinanta din “2001: A Space Odyssey” e 100% legala. ; )

PS: I liked a lot what some youtube user wrote down, as a comment: “Ha! This time he got it totally wrong. We don’t ‘communicate’ with each other. We flame, tweet, blog and post.” So true. Isn’t it?

Categories: Uncategorized | Tags: , , , , , , , , , , , , | Leave a comment

Blog at WordPress.com. The Adventure Journal Theme.

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 209 other followers