dovada ca poti scoate chestii dementiale si din cele mai banale lucruri

Un text care-mi place mie mult de tot. De prin vechiul Adevarul. Nu mai retin anul, aparut acum 2 sau 3 ani, cred. De fiecare data cand ma impiedic de el prin foldere, mi se pare genial scris. Pentru cine a citit “Parfumul” lui Suskind si reportajele lui Brunea-Fox, this text will ring a bell, e un fel de mix intre Suskind si Fox.  Demential. Parerea mea.

Supratitlu: Din gunoaiele grele ale mahalalei până la somonul aruncat de Marriott

Titlu: Cititorii în tomberoane ai Bucureştilor
Autori: Adrian CERCELESCU, Răzvan POPA

La şapte jumate dimineaţa, pe Luptătorii Antifascişti colţ cu Simfoniei, Cosorel îşi pontează ziua de muncă borând lângă remorca tractorului. E pe meserie din ’80, da’ tot nu-l ţin ficaţii când varsă kilele de c… din cazanele scoase la poartă. Ceata de gunoieri care bate Prelungirea Alexandriei zice că aşa e-n mahala – n-arunci nimic care ar mai putea să-ţi folosească. Şi încă aici aruncă doar ăia bogaţii, de-şi permit să dea 25.000 de lei pe lună, abonamentul la gunoi. Ăilalţi deşartă pe mijlocul uliţei. “Cunoşti omul după cazan”, rânjeşte Cosorel. Ăsta citeşte în gunoi ce-ai mâncat şi ce-ai băut, de zici c-a stat cu tine la masă. Nu dă nume, “că-i secret de servici”, da-i ştie pe toţi care au dare de bere la doi litri sau care se cârpesc cu fasole şi cartofi. În cazanele din Prelungire, toate vin de se leagă: unde sunt multe “celulare Genocid”, e clar că găseşti şi zoaie de ciorbă. Toarnă vodcă în ei până le-nfloreşte mâncarea. În mahala sunt gunoaie grele: smoală de pe casă, bălegar combinat cu găinaţ, schelete de televizoare în care nici găina nu se mai ouă. Unu’ zice că, în cinci ani de zile, pe Antifascişti s-a aruncat, ca piesă de mobilier, un scaun şchiop. Salamul se mănâncă până la sfoară, adidaşii se consumă până la asfalt. Din scanarea gunoaielor rezultă că mahalaua nu sare de bere în plastic, ţigări de un pol şi detergent de lighean. Şpreiuri şi parfumuri – deloc.
În triunghiul Rahova-Ispirescu-Ferentari, o scară medie de bloc aruncă vreo 4.000 de litri de gunoi pe săptămână. Sunt bucureştenii tipici: beau apă de la magazin, vin la trei sferturi şi bere la sticlă. Un tomberon din opt e plin cu ambalaje de băutură. Aruncă oase, semn că există şi carne. Tuburile de pastă de dinţi sunt stoarse, vopseaua de păr e scursă la picătură. De la începutul anului s-au înmulţit cutiile de televizoare şi DVD-uri, d-alea mai de 4-5 milioane. “I-a păcălit băncile să bage credit ca să le ia dup’aia casele” , comentează un răsturnător de tomberoane. Cică prin Tineretului, unii au început să-şi arunce telefoanele mobile cu baterii mai şubrezite. Dar cei mai selecţi cititori în tomberoane sunt ăia care lucrează în Cotroceni.
Teo, Mitică şi Aurică sunt gunoieri de subţire. Când intră între vilele Cotrocenilor, îşi aranjează salopetele verzi şi-şi scot înjurăturile din cap: opt ceasuri golesc numai eurotomberoane. În vârful picioarelor intră în curţi. Dacă găsesc tomberonu’ de vilă cu mânerul spre nord, aşa îl şi pun la loc, altfel sună telefoanele şi îi ia mama dracu’. Aici s-a văzut prima dată revoluţia gunoaielor, în ’89, când au început să arunce Cotrocenii sticle de plastic şi cutii de aluminiu. Acum nu prea se mai lasă la tomberon: “Ăştia nu beau acasă, nene. Se duc la restaurante d’alea”, zice Aurică. Da’ şi când lasă, rămân gunoierii mască: “Nici în magazin şi nici în Carrefour nu vezi aşa ceva”. Cică cele mai fine ţigări şi ciocolate le găseşti în gunoiul poliţiştilor, procurorilor şi avocaţilor din Cotroceni. Din pubelele ăstora au învăţăt Teo, Mitică şi Aurică ce înseamnă stilul: “Selecţionează calitate, nu cantitate”. “Omul care are avere nu iese în faţă”, zice Mitică. Adică parfumurile sunt în sticluţe mici, bomboanele – fiecare în ţipla ei.
Sunt zile când Cotrocenii put ca la mahala. O dată pe săptămână, de la Vadim Tudor e scos un sac cu ce-au scremut alea treişpe cotarle de curte. Cartierul geme de alimente. Cititorii văd în tomberoane “numai mâncăruri alese”: semipreparate, carne tranşată, mici. Când s-a stricat congelatoru’ preşedintelui Ciontu, au umplut gunoierii un tomberon de 240 de litri de carne. Ăştia şi uită de mâncare; găsesc gunoierii prin saci cartofii făcuţi borş. “Şi aruncă pâini întregi. Nici nu le scot din pungă”. În zeama tomberoanelor, dau uneori – mai de un inel, mai de o brăţară. Unii vin să se plângă, alţii nu se mai obosesc. Pe Doctor Lister, a aruncat unu’ acum câţiva ani nişte pungi cu hârtii de 50.000. Pe Drăghescu, a scos altu’ în stradă un televizor Gold Star, cu tot cu telecomandă: “L-am dus acasă, l-am băgat în priză şi am avut televizor nou”. “Pe Herescu, a aruncat una o bunătate de covor maro. Abia şi-l cumpărase, dar făcuse câinele pe el”. În dosul Palatului Cotroceni, un doctor a chemat gunoierii să-i arunce toată mobila din casă, că cică se mută. La două străzi distanţă, un italian şi-a pus la tomberon două femei gonflabile, de s-au ruşinat gunoierii.
Dar Marriott-ul e paradisul tomberoanelor. “Tot ce e mai bun pe lumea asta, acolo aruncă”. Aici a învăţat Mitică ce e ăla somon: “Un peşte cu dinţi şi carnea roşie”. La Marriott au dat la gunoi 40 de bucăţi, doar că greşise bucătaru’ reţeta. Au ajuns la tomberon purceluşi de lapte cu tot cu măru’ din gură. “Să mor dacă n-am găsit un ou de ciocolată înalt de-un metru”, se jură Mitică. Câteodată, “cititorul” îşi ridică ochii din tomberon: “Astă iarnă, la cinci dimineaţă, când îţi cădea păru’ din nas de ger, noi strângeam gunoaiele şi una făcea baie după un perete de sticlă, în piscina de la Marriott, în ţâţele goale”…

Categories: Reportajorama | Leave a comment

Post navigation

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Create a free website or blog at WordPress.com.

%d bloggers like this: