pentru un om pe care nu il cunosc [http://georgeospir.wordpress.com/]

acum mult timp am primit un link. al unui baiat caruia ii fusese depistata o tumora pe creier. si nu una oricare. un asemenea caz nu mai fusese descris in literatura de specialitate. plus, operatia care urma sa il salveze era extrem de scumpa, iar banii aia nu puteau fi stransi nici in doua vieti de o singura familie. era student, iar tumora ii fusese descoperita inainte de licenta, cred. avea o prietena cu care urma sa se casatoreasca. avea oameni dragi. avea multe. http://georgeospir.wordpress.com/  

in afara de nume, eu nu stiu cine e, nu l-am cunoscut niciodata. dar am decis sa popularizez link-ul pe toate site-urile pe care aveam chestii. pe atunci nu aveam blog. azi, dupa ceva timp, am intrat pe blogul lui, sa vad cum mai e… si am citit…. ca … sint 40 de zile de cand…  a murit. si m-am simtit… de ce dracu’?! de ce nu poti ajuta oamenii din jur? si cum de aia care il puteau ajuta sa se opereze mai repede nu au dat bani? ah, da, pentru ca-s idioti care nu se gandesc decat la ei. pe care nimic nu ii impresioneaza. oameni pentru care o viata nu face cat maybach-ul ala tare pe care si l-au tras. cu banii aia omul asta se putea opera mai repede. dar nu e neaparat vorba de asta. altii au vazut blogul lui… nu l-au dat mai departe. in lumea asta de kkt, nimic nu ii mai impresioneaza pe oameni. sa va ia dracu’ pe toti aia care nu mai simtiti nimic, care va ganditi numai la voi, care nu mai sinteti oameni.

apoi, m-am gandit… familia a pus post-ul ca a murit si-a spus ca… el a trait fiecare clipa intens… si-am stat sa ma gandesc: oare eu si cu tine traim fiecare clipa intens? oare nu ne ingropam prea mult in munca, in chestii de kkt, care nu sint importante? oare traim intens, oare traim ceea ce merita trait? oare am spus tot ce trebuia spus? oare am recunoscut tot ce trebuia recunoscut? oare am spus tot?

iar pentru george… sa iti fie ingerii aproape. eu am pile la ei, poate pun o vorba buna, desi nu cred ca ai nevoie. unele lucruri asa sint sa fie. ca si in vietile noastre… unii oameni mor, altii pur si simplu dispar. apar in vietile noastre ca meteoritii. lumineaza timp de cateva secunde, dar in alea cateva secunde sint de-o mie de ori mai luminosi decat restul stelelor. apoi dispar, daca nu esti in stare sa ii opresti. si ramai mereu cu imaginea lor in cap si nu mai gasesti niciodata altii la fel. poate cateodata asa e sa fie. poate totul se explica prin refrenul ala tampit: ,,viata e nedreapta”. poate… poate. poate.

PS: George a avut un copil. un copil care o sa-l cunoasca pe George numai din poze si din povestile celor din jur. asa ca george nu a murit. traieste prin copilul lui, traieste in mintea celor care i-au fost aproape. traieste in ochii prietenei lui, care probabil a fost his true love, ca doar au un copil. dovada ca un ,,the end” nu e niciodata un ,,the end”. viata merge mai departe. asa nedreapta cum e ea.

Categories: Uncategorized | 2 Comments

Post navigation

2 thoughts on “pentru un om pe care nu il cunosc [http://georgeospir.wordpress.com/]

  1. mai, daca am bagat in sperietzi, e de bine.😉

  2. dar nu asta e ideea. ideea e ca oamenilor nu le mai pasa de nimic, le pasa doar de ei insisi si punct. urasc fiecare om care e asa. ura nu e un sentiment ok, dar pe-astia ii urasc. nu-mi plac.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Create a free website or blog at WordPress.com.

%d bloggers like this: