Monthly Archives: November 2008

fara sens. conteaza?

povesti, alte povesti, si mai multe povesti, oboseala, inele pierdute-inele gasite, o scrisoare, ba nu – doua, trezit dimineata in fiecare zi la 7, dor de casa, craciun in aer, nu il simt, o piesa pe care nu mi-o aduc aminte, mi-e dor de wonderwall, glob de sticla in care ninge, vreau un fular verde urban ninja style, acumulator nou la laptop, vreau sa nu am doar 10 minute sa scriu textul asta, un prieten pierdut, altul gasit, gabriel-gabriela, miroase a lacrimioare, seara la apus ma duc pe acoperis sa mananc si ma tot gandesc mereu ca o sa ma inchida cineva pe dinafara din greseala – ca logic nu e voie acolo, m-as uita la ,,the butterfly effect”, dar am zis ca nu ma mai uit niciodata la el, comunicate, mail-uri idioate, spam-uri, legata de internet prin cordon ombilical, duminica e rai, nu mai pot sa scriu misto, mancare pe fuga, mancare arsa, toamna, adidasii mei verzi, un catel cu care impart mancarea cand ma duc spre casa, nu mai cred in prostii, voiam sa merg la johnny raducanu pentru ca imi placeeeeeee – nu am ajuns, vad o reclama misto la tv cu o tipa imbracata in fluturi, am intalnit oameni care faceau inconjurul lumii de 6 ani si nu voiau sa se mai intoarca decat peste 6 ani acasa, a murit albastrul-descultz, oops, as bea coca-cola, am vazut ieri pe strada scris mare cu creta un ,,te iubesc, se vede?”, dulce, sarat – niciodata intre, se aude coldplay, pe acoperis e bruma, -3 grade ieri-noapte, uneori rad, alteori nu, waldorf, henry miller langa perna, ma dor ochii, panorama super, vreau o zi departe de tot, scriu scrisori de penisonar nebun, mi-e drag de multe sau de prea putine, o cana cat o vaza din care beau cafeaua, vine iar tariceanu in vizita, campanie electorala peste tot, fotografii, au innebunit soferii clujeni, masini, cer, aer umed, rosu aprins, da soarele, nu mai stiu sa scriu povesti, sens, sens, sens. conteaza?

Categories: Uncategorized | Leave a comment

rosul usor e rozul iluzor. (cititi titlul blogului de la sfarsit la inceput. :))

azi nu vreau sa-mi acopar inima cu umbra unui copac, ca Nichita.

pentru ca, fuck, mie nu mi-e rusine cu ea.

eu vreau doar sa gasesc in parc o fetita pe care s-o cheme Dora,

o fetita pe care s-o rebotez Albastru-Descultz

si care sa urasca din suflet jucariile. sa ii placa sa se joace

doar cu motanii aia de care am citit eu ca toamna

isi scot puloverele din dulapuri si adidasii de sub pat.

cu motanii care torc ragusiti

intr-o dupa-amiaza de septembrie

chiulita in reverii,

care isi plimba portocalele in lesa

printre fluturi ce tot leaga si dezleaga aerul

ca pe-o funditza calda. fluturi care se plimba

cu boabe de albastru-descultz pe limba

printre oglinzi ce abia pot sa respire,

imbujorate,

pentru ca ingerii stiu multe fleacuri,

isi rotesc inele,

si-n dulapuri de bleu-jandarm

si-n camera scaparata-n perdele

se joaca de-a iubitul branduselor de toamna

ce nu viseaza decat la melcii smotociti

de fluturii aia care s-au facut rai

si care am vazut c-au scris ca au un ac pentru fiecare brotac

care a chiulit la lectia de verde plat. verde plat ca o clatita.

fluturii aia rai, care nu mai stiu sa mangaie

picurii de roua tandra de pe pragurile

dizolvate-n reverii lascive

si-n unturi bleu, orange sau aiurea

in timp ce ingerii se spanzura cu aureole,

fuckin’ nataraii !

se spanzura de ziduri scrijelite cu

Dora + Nichita + “a venit toamna, acopera-mi inima” = Love

love pe dracu’, doar un menage a trois esuat intr-o poezie

cu ingeri care se tot se spanzura cu aureole

de fulgere rotunde parcate patrat in ureche

si de zgarda motanilor care torc ragusiti

si isi plimba portocalele in lesa

si le cresc arzande aleile din gat

si licuricii cu inel de diamant

pe degetul mic de la picior

Şontîc-şontîc,

ne-au tras clapa, DJ.

Categories: Uncategorized | Leave a comment

Blog at WordPress.com.