Cronica neagra I

Din mapa cu procese penale ale anului 1989. Patru povesti readuse la viata pe baza notelor grefierilor tribunalului. Un fel de stirile de la ora 5, pe care ziarele to’arasului nu aveau voie sa le dea.

Dorel se mişca mai cu talent şi la 1989

Vizita pe care bucureşteanul Ştefan Ciucă a făcut-o în Cluj la începutul anului 1989 i-a adus amintiri de neuitat. Mai precis, un proces penal, 2 ani de închisoare şi o fractură dublă a mandibulei. În seara începutului de an, tovarăşul Ciucă savura licori fine în restaurantul hotelului Napoca, unde era cazat. Două mese mai încolo, Dorel Haşegan lua masa alături de mai mulţi cunoscuţi, neştiind că aceea urma să fie ultima seara de dragoste dintre cei doi dinţi din faţă şi maxilaru-i încă întreg şi întâia noapte de război prin tribunale cu mai-sus-numitul Ciucă. Greşeala fatală a lui Dorel a fost însă cauzată nu de dinţii-i din faţă, de la care urma să-şi ia la revedere în scurt timp, ci de atenţii lui ochi, care l-au recunoscut printre zecile de mese tocmai pe Ştefan Ciucă, care cu câţiva ani mai înainte fusese boxer de performanţă. Bucuros nevoie mare de a se afla în aceeaşi încăpere cu starul, Dorel s-a gândit să îi trimită la masă fostului boxer de performanţă Ciucă o butelie de vin. Reacţia nu a fost însă cea dorită, întrucât Ciucă s-a deplasat la masa lui Dorel, a intrat în vorbă cu el, a pus ochii pe frumoasa con-meseană a lui Dorel, Maria Angela Onaca, iar după scurt timp, probabil după ce femeia i-a refuzat avansurile, a început să înjure şi să îi jignească pe Dorel şi pe con-mesenii acestuia, care s-au retras în camera 409, unde era cazat acesta din urmă. După puţin timp, în cameră şi-a făcut apariţia şi boxerul, care, potrivit arhivelor Tribunalului Cluj, a început să îi facă alte propuneri indecente Mariei Angela Onaca. Mai mult, sub sloganul versurilor unui mult mai actual con-cetăţean: „mă iubesc femeile şi e moarte după mine”, Ciucă s-a bătut în piept plin de mândrie spunând că lui nu îi poate rezista nici o femeie. Greşit. Din simplul motiv că Dorel, nefiind femeie, prin urmare insensibil la deosebitul şarm al celui căruia nu îi putea rezista nici o femeie, i-a arătat uşa, invitaţie care însă i-a adus un pumn în faţă şi despărţirea definitivă şi iremediabilă de cei doi dinţi incisivi. Nevrând însă să se lase mai prejos, ca în celebra reclamă la coniac, Dorel a arătat că el se poate mişca cu mai mult talent decât adversarul, fapt certificat de cele 6 luni care au fost necesare pentru vindecarea fracturii duble de mandibulă provocată de Dorel boxerului. Cum Dorel era însă în legitimă apărare, doar Ciucă a dat socoteală penal pentru leziunile corporale suferite de Dorel, care a necesitat o lună de îngrijiri medicale, interval în care a fost inclus şi timpul necesar confecţionării şi completării dinţilor lui iremediabil pierduţi în urma încăierării. Iată cum o simplă vizită la Cluj i-a adus fostului boxer de performanţă amintiri de neuitat, 2 dinţi rupţi pe conştiinţă şi tot atâţia ani de pedeapsă, din care a rămas cu unul, în urma recursului.

Coasa, strămoşul de la 1989 al sabiei ninja din zilele noastre

Între familiile Lăcătuş şi Lingurar din aşezarea de etnie romă Pata Rât, din raza satului Sînnicoară, existase mereu o stare conflictuală, care avea să se amplifice până la vârful coasei şi cotonogeală cu urmăriri călare, ca-n filmele cu cowboy. Starea de conflict latentă se amplificase atunci când Lăcătuşii primiseră de la medicul veterinar de la CAP Sînicoară spre îngrijire vitele satului, pe care în secret şi le doreau în grijă membrii familiei Lingurar. Şi ce faci când i se dă altcuiva ceea ce vrei tu? Nimic mai simplu. Te înarmezi cu bâte şi răngi, constitui un commando ad-hoc şi îţi iei familia la luptă. Aşa au făcut şi Lingurarii, nu înainte însă de a-şi încălzi instinctele de Rambo cu ceva alcool de la un restaurant din piaţa clujeană Mărăşti. Războiul a pornit într-o după-masă, când membrii familiei Lingurar s-au constituit într-un veritabil commando de luptă şi s-au deplasat cu două căruţe la Pata Rât, unde au ajuns în jurul orei 18. După ce şi-au lăsat căruţele în dosul unei coame de deal pentru a nu fi văzuţi, şi-au luat, în lipsa actualelor săbii ninja, bâtele, răngile, lopeţile şi cuţitele din dotare şi au purces spre coliba în care locuiau Lăcătuşii, care în acel moment se îndeletniceau cu pregătirea cinei şi construirea unui staul pentru vite. Lipseau doar Trandafir Lăcătuş, capul familiei, şi Marcu Lăcătuş, fratele acestuia, care erau cu vitele la păşunat, la aproximativ un km distanţă. Când Trandafir a auzit strigătele de ajutor ale familiei lui, s-a înarmat bărbăteşte cu coasa şi a pornit călare, ca-n filmele cu cowboy, spre casă, unde atacul de gherilă era în toi. Când a ajuns Trandafir, şi-a găsit familia teafără, dar într-o baltă de sânge, aşa că s-a dat jos de pe cal şi a pornit întru urmărirea agresorilor, cu coasă cu tot. I-a prins repede din urmă pe Lingurari, care se retrăgeau încet, şi i-a aplicat sec mai multe lovituri de coasă lui Aurel Ciurar, rudă a familiei Lingurar. Lăcătuş a continuat să-i aplice lovituri de coasă şi după ce a căzut la pământ, una după alta, până când a murit. Nemulţumit de ispravă, şi-a încercat coasa şi pe Augustin Rostaş, care intervenise să-l ajute pe decedat şi care în final s-a ales cu mai multe lovituri cu muchia coasei în cap, scăpând însă ca prin minune cu viaţă. Arhivele Tribunalului Cluj arată că Augustin Rostaş, supravieţuitorul coasei, a cerut iniţial în instanţă ca inculpatul Lăcătuş să plătească 30.000 de lei despăgubiri civile, însă apoi, din motive obscure, a renunţat. Totuşi, capacitatea de a mânui coasa atât de bine i-a adus lui Trandafir Lăcătuş o condamnare de 9 ani pentru omor şi 4 ani pentru tentativă de omor. Adică 13 ani departe de cositul ierbii de pe pajişte şi a capetelor rivalilor.

Şofer ghinionist a la Cluj

Ghinion e când loveşti cu maşina un om, ghinion la pătrat e când loveşti doi oameni, iar ghinionul suprem e când ei sunt poliţişti. Aceasta a fost probabil şi revelaţia pe care a avut-o şoferul Gavril Varadi, care într-o seară, după ce îşi delectase papilele gustative cu ceva mai mult alcool, pornise, ca un cetăţean responsabil, spre casă. Şi nu oricum, ci pe şoselele patriei, cu maşina. Un „buf” scurt şi îndesat la intersecţie i-a dat de bănuit, însă se pare că nu suficient de mult, întrucât şi-a continuat liniştit drumul, lăsându-i în urmă pe cei care luaseră contact mai mult decât ar fi vrut cu maşina şoferului aflat sub aburii aloolului. Şi care, spre ghinionul lui, erau nici mai mult şi nici mai puţin decât subofiţerul de miliţie Vasile Arion şi militarul în termen Florin Anghel, care în acea seară se aflau în patrulare pe marginea părţii carosabile a străzii. Ghinionistul şofer nu numai că i-a lovit, dar neştiind că sunt organe de miliţie, şi-a continuat liniştit drumul, s-a dus acasă şi, ca orice cetăţean care calcă cu maşina doi oameni, s-a culcat. Mai târziu, la proces, ca şi cum nu se considerase suficient de ghinionist, şoferul a ales să spună o minciună gogonată, susţinând că nu îşi dăduse seama că lovise două persoane, ci doar că auzise în momentul trecerii prin intersecţie o izbitură puternică, pe care însă nu o luase în seamă, deşi, potrivit expertizei poliţiei, impactul fusese atât de puternic, încât parbrizul maşinii se crăpase, bara de protecţie din faţă fusese găsită ruptă, iar aripa dreaptă grav avariată. Şi, ca ghinionul să fie complet, oamenii legii i-au adăugat la dosar şi infracţiunea de părăsire a locului accidentului fără încuviinţarea organului de miliţie. Organ care, evident, nu avusese cum să-şi dea încuviinţarea, de vreme ce era lăsat lat pe jos. Dar, cum de cele mai multe ori organul se dovedeşte a fi organ de treabă, în cursul judecăţii, miliţienii şifonaţi de şoferul ghinionist s-au împăcat cu acesta din urmă, deşi au avut nevoie de 30 de zile de îngrijiri medicale. Şoferul ghinionist s-a ales până la urmă cu 1 an şi 6 luni de închisoare pentru comiterea infracţiunii de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice cu o „îmbibaţie” alcoolică peste limita legală şi şifonarea organului de miliţie, care avusese proasta inspiraţie să patruleze la locul şi momentul nepotrivit.

Cu ce se asortează pomana bunicii? C-o onomastică şi c-un omor

Uţu Sandu Daniel avea 18 ani şi era elev al „Şcolii profesionale agro-industriale Cadea” din judeţul Bihor, fiind repartizat pe la sfârşitul anului 1988 în practică la IEELIF Cluj-Napoca. Băiat de treabă, Uţu participase în ziua cu omorul la înmormântarea bunicii sale şi la pomana aferentă. Se pare că înmormântarea îl amărâse atât de tare pe Uţu, încât în acea noaptea avea să se gândească cum că nu ar fi rău să-i trimită buncii o companie pe lumea cealaltă, nu cumva să se plictisească. După pomană, Uţu plecase pe la 19 în compania vărului său, Nicolae Câmpean. Când treceau pe lângă ferma pomicolă „Dealul Morii”, din cadrul IAS Cluj, s-au întâlnit cu Dumitru Suci, muncitor sezonier la fermă. Suci se cunoştea cu Câmpean şi îşi sărbătorea în acea zi onomastica, aşa că l-a rugat pe Câmpean să-i vândă o jumătate de litru de ţuică, pentru care i-a şi dat 100 de lei. Mai apoi, băieţi de treabă, înainte de a-i duce ţuica lui Suci, Câmpean şi Uţu au testat calitatea ţuicii pe ei înşişi acasă la acesta din urmă, după care, în jurul orei 21, Uţu s-a dus la dormitorul comun al fermei ca să îi ducă ţuica lui Suci. Băiat şi mai de treabă, Uţu a ţinut din nou să testeze calitatea licorii pe el însuşi, nefiind foarte convins de prima degustare. Mai târziu şi-a făcut apariţia şi Câmpean, iar cum ţuica fusese deja testată până la epuizare, Suci l-a rugat să mai aducă 2 kg de licoare, dat fiind că în dormitorul comun mai stătea şi cu alţi muncitori, pe care voia să-i cinstească. Aşa cum s-a şi întâmplat, cinstirea durând până aproape de ora 2 dimineaţa. Pe deplin convinşi de calitatea licorii, Suci şi Uţu au declanşat o încăierare, în urma căreia Suci a părăsit dormitorul şi s-a culcat afară. Victorios, Uţu, desculţ şi fără geacă, a pornit spre poartă şi, trecând prin faţa clădirii administrative, s-a gândit că nu ar fi rău să facă o vizită de curtoazie nocturnă, aşa, ca de ora 2 noaptea. Intenţia de vizită nocturnă a lui Uţu nu a fost considerată însă ca motiv de fericire şi stat la prăjiturele şi poveşti de către paznicul Ştefan Mureşan, care patrula prin clădirea administrativă a fermei. Uţu nu şi-a lăsat însă intenţia de vizită de curtoazie să fie suprimată de insignifiantul amănunt al pazei, aşa că a intrat şi s-a repezit la paznic, care s-a retras în biroul şefului de fermă cu intenţia de a telefona miliţiei. Nu a mai apucat, însă, pentru că Uţu, sub aburii alcoolului şi probabil puternic marcat de înmormântarea bunicii sale, s-a gândit că nu ar fi rău să îi trimită companie în cer, nu cumva să se plictisească, aşa că s-a năpustit peste paznic, l-a prins de cureaua de la pantaloni, pe care i-a rupt-o, după care a pus mâna pe receptorul telefonului şi l-a trântit peste aparat, astfel încât discul s-a înfundat în carcasa aparatului. Mai apoi a ţinut să îl convingă pe paznic de intenţiile sale de vizită nocturnă paşnică prin pumni, picioare şi în cele din urmă urcându-se cu picioarele pe toracele şi abdomenul acestuia, până s-a asigurat că a murit. După ce l-a omorât, a târât corpul pe o distanţă de 30 de m, iar apoi l-a abandonat. Potrivit arhivelor Tribunalului Cluj, Uţu a motivat la proces că era prea beat ca să ştie ce face, însă ulterior s-a descoperit că pătrunsese în clădire cu intenţia de a fura, iar expertiza a dovedit că nu putea fi atât de beat, dat fiind modul în care şi-a ucis victima şi modul în care a îndepărtat cadavrul de la locul crimei. Faptul că a asortat la înmormântarea bunicii o onomastică cu alcool şi un omor l-a costat pe tânărul de 18 ani 17 ani de închisoare. La proces, partea civilă, Iuliana Mureşan, soţia victimei, a declarat că nu are nici o pretenţie materială de la inculpat.

Raman datoare cu procesul unui om care si-a luat ani grei de inchisoare pentru c-a furat cateva gaini, o lenjerie de pat si-un cocos. Nu stiu de ce, dar imi aduce aminte al dracu’ de mult de justitia actuala.

To be continued.

Categories: Uncategorized | Leave a comment

Post navigation

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Create a free website or blog at WordPress.com.

%d bloggers like this: