fine lines

pe la 19 ani ma inscrisesem la un atelier de creative writing pe care il tinea o scriitoare foarte-foarte interesanta. la unul dintre ateliere ceruse pedant sa calcam in picioare constrangerile si prejudecatile de orice fel si sa facem cuvintele sa devina vizuale, sa creeze imagini cat mai vii, socante, viscerale, care sa faca varza creierii tipicari ai cititorului. lucrul asta putea fi facut doar scurtcircuitand la greu prin socul alaturarilor.

accidental am gasit o imagine care cred ca i-ar fi placut crunt, pentru ca 50% e socanta prin sugestie. nu iti spune toata povestea din ea. te lasa sa o duci mai departe tu. o imagine ca un film de groaza, care reuseste sa fie bun si sa te sperie numai atunci cand sugereaza chestii, nu cand ti le arata. daca as fi avut aparatul cu mine, alaltaieri as fi fotografiat asta:

in plan indepartat, foarte blurry, un papa/preot care tine in mana un pistol, indreptat catre tine. in plan foarte apropiat, close up pe pistol, care are the bullet hole in forma de cruce. pistolul e tinut frontal, la nivelul capului tau. mai precis, la nivelul fruntii. o vaga idee de fum si o vaga idee de metal incins lasa ideea ca un glont ar fi fost tras. in fata ochilor ti se formeaza fara sa vrei imaginea unei gauri in forma de cruce in fruntea cuiva. nu esti insa sigur ca s-a tras. poate da, poate nu. poate tocmai a fost tras un glont, poate urmeaza. poate urmatorul esti chiar … tu. mesajul scris deasupra: “forta destinului”. totul alb-negru.

asta era imaginea de pe ceva afis pentru ceva prelegere. mmm, uite cum un titlu banal si insipid, ca “forta destinului” – care mie una nu mi-ar spune absolut nimic si care nu m-ar atrage nicicum –  poate capata o reprezentare vizuala interesanta, indrazneata, visceral-creativa. decat “forta destinului”, mai degraba “forta sugestiei”, a sugerarii imaginii unei cruci facute in fruntea cuiva, care sa te faca sa-ti aduci aminte de “ce ti-e scris, in frunte ti-e pus”, nu asa suna proverbul pt. aia care cred in destin?  sau de “nu poti fugi de destin”. pai in cazul asta nu mai mi se pare o prostie de proverb, pt. ca in mod clar n-ai unde sa mai fugi cata vreme iti pune la tampla un pistol. si in mod la fel de clar n-are cum sa nu iti ramana scris pe frunte, cata vreme povestioara se termina cu “bang-bang!”. interesant. mi-a adus aminte de cursul de creative writing.

Categories: Uncategorized | Leave a comment

Post navigation

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Create a free website or blog at WordPress.com.

%d bloggers like this: