publicitatea autistã.

Priveşte-l pe acest domn îmbrãcat în costum de business man (let’s pretend), purtând ochelari fumurii şi care se plimbã pe stradã. Hai sã aruncãm o privire mai îndeaproape… Sã-i urmãrim puţin paşii. Eşti atent la semafoare, la semne de circulaţie. Din depãrtare se aude o sirenã de poliţie. Sau e de ambulanţã? Nu ştii, dar nici nu are importanţã. Sunetul de apropie, încetinesti paşii instinctiv. Panouri publicitare.< Bucura-te! Shine! Smile! Dormi linişit! O sã avem grijã de tine. Close your eyes>… Insã…ce s-ar întâmpla dacã în momentul în care i-ai deschide din nou, ai surprinde cu coada ochiului…..în mijlocul traficului şi al posterelor şi panourilor şi semafoarelor şi luminilor şi sirenelor… o reclamã inteligentã. O reclamã în care creative director-ul de la agenţia de publicitate sã nu îi fi spus clientului: “Dacã vrei sã faci reclamã la telefoane, ai grijã sã pui pe afiş o pozã cu un telefon cât mai mare, ca nu cumva sã creadã proştii cã e vorba de altceva. Dacã vrei ca “proştii” sã înţeleagã, ai grijã sã nu foloseşti cuvinte mai lungi de 5 litere şi nici fraze mai lungi de 5 cuvinte. Dacã vrei ca “proştii” sã cumpere, ai grijã sã pui multe inimioare, multe culori şi neapãrat un smile, shine, be happy”.

Ce s-ar întâmpla dacã în momentul în care ai deschide ochii din nou, ai surprinde, cu coada ochiului… cuvinte uriaşe care te lovesc.

Poate un “Leave me alone!” Sau poate sunt cuvinte care te aşeaptã sã te apropii, sã le atingi, sã pui mâna pe o literã, sã o ridici, sã o priveşti, sã îi schimbi locul… Uite, deja cuvantul nu mai are sens, dar dacã pui litera în alt loc, poate îi dai chiar tu un sens. Hmmm, deja oraşul nu mai e doar un decor idiot, nu? Stai pe ganduri….Poţi sã te joci.

 

Si poţi sã îl prinzi în joc şi pe domnul în costum de business man, purtând ochelari fumurii, care se plimbã prin oraş şi care crede cã toti consumatorii de brand-uri sunt “proşti”.

Publicitatea e ca şi poezia – multã şi proastã.

Publicitatea ne face sã vedem un film nu în douã ore, ci în trei. Publicitatea are pânã şi emisiuni special dedicate ei. Fraza: “Si nu ştii reclama aia…?” şi-a fãcut deja loc în conversaţiile noastre cotidiene. Mergem la magazin şi cerem margarina sau pasta de dinţi X şi nu alta, cã apoi, cine ştie ce se întâmplã…

In era publicitãţii şi a branding-ului, până şi partea feminină a Sfintei Treimi, Fecioara, nu mai are încredere în ea pentru că a descoperit Gucci şi Prada.

Publicitatea nu e rea în sine, publicitatea poate sã fie rea atunci când nu mai poţi distinge între publicitate bunã şi publicitate proastã. Spot-urile bune din România pot fi numãrate pe degete. Foarte puţine reclame ajung sã câştige premii Effie. De obicei, marile agenţii preferã sã facã reclame care sã vândã şi nu reclame care sã fie de calitate, pentru cã s-a “încetãţenit” ideea conform cãreia o reclamã care ia premiu e foarte posibil sã nu vândã.

Prin urmare, creativii din agenţii preferã sã îl considere pe consumator cea mai joasã subspecie a speciei umane, care nu înţelege nimic, în cazul în care i se serveşte mai mult decât smile, shine, be happy. Adevãrata problemã în publicitatea actualã e lipsa creativitãţii. Ea face diferenţa între o reclamã bunã şi una rea. Creativitatea poate fi tradusã în multe feluri. Pânã şi în cazul unei prãjituri poate fi vorba de creativitate pentru cã, dacã vrei sã faci o prãjiturã cu glazurã pornind de la zero, trebuie ca mai întâi sã creezi universul, dupa cum zicea Carl Sagan.

Creativitatea mai înseamnã sã gândeşti în zig – zag, sã sari din schemã. Dacã clientul vrea un spot cu împuşcãturi si gangsteri pentru un whisky, nu te împiedicã nimeni sã îi faci un spot dupã urmãtorul scenariu: la colţul unei case rotunde… se auzi o împuşcãturã de cuţit… mortul cãzu spânzurat.

Creativitatea nu are nevoie de ficţionari de serviciu, ci doar de oameni care sã gândeascã în zig – zag.

De creativitate duce lipsã şi mass-media. Clişee, fraze stereotipe, un nou limbaj de lemn, aceleaşi viziuni. Nici un articol care sã aibã o altã viziune decât cea standard. Maximul creativitãţii în mass-media e rebranding-ul. Nu mai merge revista? Nici o problemã, o rebranding-uim. Acesta s-a dorit a fi un discurs despre publicitate, deturnat apoi spre creativitate. Acest discurs nu are un final. Finalul îi aparţine oricãruia dintre noi. Dacã suntem consumatori, ne aparţine alegerea şi distincţia între o reclamã bunã şi una rea. Dacã suntem clienţi, ne aparţine impunerea unei viziuni originale şi demitizarea consumatorului “prost”. Iar dacã suntem creativi în cadrul agenţiilor de publicitate, atunci alegerea constã în executarea realitãţii – nu ca un cãlãu creativ, ci într-un mod nou şi surprinzãtor: presari pe jos idei şi cuvinte, alcãtuieşti în jurul realitãţii un cerc perfect, rotund, un cerc de cuvinte şi idei-praf-de-puşcã, apoi scapi un chibrit şi … fugi.

Categories: Uncategorized | Leave a comment

Post navigation

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Create a free website or blog at WordPress.com.

%d bloggers like this: