Mile(s) to go before you sleep.

Via Reporter Virtual: Mile Carpenisan (34 de ani) a murit in urma cu cateva ore.

Unul dintre foarte putinii JURNALISTI si OAMENI. Cu caps, bold si ce mai vreti voi.

Cat de ciudat si trist imi suna acum “miles to go before I sleep” al lui Robert Frost…

Dar poate postul asta o sa te faca – da, pe tine – TU – care citesti – sa faci toate chestiile alea frumoase pe care amani sa le faci pentru ca nu ai niciodata timp. Poate asta o sa te faca sa ii ierti pe oamenii aia pe care nu ai putut niciodata sa ii ierti. Poate asta o sa te faca sa iesi maine in oras ca sa cauti nori in forma de inghetata sau ca sa cumperi primavara pe care batrana aia o vinde la coltz intr-un buchet de flori. Sa stii ca nu sta acolo pentru ca are prea multi bani sau pentru ca ii place. Poate asta o sa te faca sa iti faci timp sa sa pui mana pe telefon, sa ii suni pe prietenii aia dragi pe care nu ii vezi niciodata si sa ii intrebi un dezarmant de simplu si plin de drag: “ce mai faci, mai?” Poate asta o sa te faca sa razi mai des. Poate asta o sa te faca sa lupti si mai al dracu’ si mai inversunat pentru lucrurile care conteaza, pentru lucrurile in care crezi. Poate asta o sa te faca sa iubesti oamenii, pentru ca ei sint frumosi si buni, daca ii ajuti sa fie asa. Poate asta o sa te faca sa te indragostesti mai des cu inima, nu cu capul. Poate asta o sa te faca sa iti dai seama ca nu e niciodata tarziu sa lasi tot, sa iti arunci doua haine in bagaj si sa iti urmezi visul ala pe care il simti obsedant in oase. Poate asta o sa te faca sa iti lasi frica in urma si sa faci skydiving, bungee, whatever. Poate asta o sa te faca sa intelegi ca mainile timpului nu te imbratiseaza niciodata din dragoste si nu-s niciodata de partea ta. Poate asta o sa te faca sa iesi in oras maine, sa iei in palma inima cuiva si sa schimbi ceva in bine pentru el/ea, pentru ca da, poti face asta, desi nu stii ca poti. Daca exista vreun fel de eternitate, atunci ea e mintea oamenilor pentru care ai schimbat ceva. Acolo o sa ramai viu pentru totdeauna, nu in poze si nici in ceruri. Poate asta o sa te faca sa intelegi ca nu ai buton de “rewind” pentru toate chestiile alea pe care le gresesti. Poate asta o sa te faca sa intelegi ca nu o sa ai niciodata second chances. Poate asta o sa te faca sa intelegi ca fiecare secunda a ta e un dar, nu un drept. Poate asta o sa te faca sa castigi singurul razboi care conteaza: cu tine insuti. Poate asta o sa te faca sa intelegi ca respectul nu are functie, jurnalismul nu are antidot iar dreptatea nu are ranchiuna. Poate asta o sa te faca sa… sau poate nu. Pentru ca tu esti mult prea ocupat ca sa inveti ceva. Si, oricum, asa ceva nu o sa ti se intample niciodata tie, nu? Tu nu o sa inveti nimic din asta. Pentru ca tu esti etern. Ca si mine. 

O reverenta sincera Omului si Jurnalistului in bocanci vagabonzi, pentru care mapamondul nu a fost “decat o colectie de locatii in care atunci cand izbucnesc subiecte va fi primul ajuns si cu camera instalata”: www.milecarpenisan.ro.

Si poate asta o sa ma faca si pe mine sa invat sa nu le mai spun de-acum incolo “definitely again” oamenilor care conteaza. Sau nu o sa invat. Pentru ca eu sint eterna. Ca si tine.

.

Categories: Uncategorized | Leave a comment

Post navigation

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Create a free website or blog at WordPress.com.

%d bloggers like this: