hired!

Ce-as face daca as avea o companie care ar rula o gramada de bani? Doar doua lucruri. Mi-as aduce un mangement cu viziune si, in al doilea rand, as da sanse tinerilor super-smart, super-creativi si plini de idei. N-as da doi bani pe background sau pe fucking pile si fucking relatii. Nu m-ar interesa daca au Blackberry sau iPhone, nu m-ar interesa daca poarta haine second hand sau high class, nu m-ar interesa daca au parul roz turbat sau dreadlocks, nu m-ar interesa daca locuiesc intr-un sat pierdut de munte sau in Bucuresti. N-as da doi bani pe detalii. Dar as da bani grei pe potential. Si pe oameni care sa-mi traga compania in sus. Tot ce-ar conta pentru mine ar fi ca oamenii aia sa aiba idei. Multe idei. Atat. De exemplu, i-as fi dat o sansa lui Eugene Hsu. Hsu era student la MIT (Massachusetts Institute of Technology), dar nu reusea sa-si gaseasca de lucru. Asa ca, aducandu-si aminte ca are cateva notiuni elementare de web developing, Hsu a construit un site care a ajuns popular in intreaga lume dupa ce a fost promovat pe celebrul Digg.com. Plin de umor, transparenta si sinceritate, Eugene si-a pus CV-ul pe site, hobby-urile, detalii despre amici, precum si un mesaj cat se poate de clar: “Eugene cauta de lucru!” Dupa ce milioane de oameni i-au admirat creatia si i-au vazut potentialul, a fost doar o chestiune de timp pana cand dorinta sa-i fie indeplinita. Fara sa schimbe elementele de design din site, tanarul a mentionat recent ca nu mai cauta de lucru, insa CV-ul sau “awesome” ramane in continuare accesibil pt. curiosi. Cel mai probabil in RO pustiului astuia creativ nu i-ar fi dat nimeni nici cea mai mica sansa. Pentru ca board-urile din RO sunt (inca) foarte lipsite de viziune. Pentru ca board-urile din RO nu au invatat inca lectia de baza predata de gigantii americani, si anume, ca un om nu valoreaza nici mai mult si nici mai putin decat ceea ce poate deveni. In RO n-ar fi dat nici dracu’ doi bani pe pustiul asta cu idei.

Jon Barker era fan Gmail insa ii displacea un singur lucru: de ce sa intri mereu pe net pentru a-ti citi e-mailul? (se stie ca Gmail este un e-mail client web based). Neajunsul l-a motivat suficient pe tanar, care a scris de la zero o aplicatie (numita Pop goes the Gmail) capabila sa downloadeze mesajele automat si sa le afiseze pe desktop. Intamplarea avea loc cand Gmail nici macar nu era in beta, iar Google daduse serviciul pe mana unor testeri. Jon Barker se afla printre ei. Insa ceea ce savarsise Jon contrazicea termenii si contitiile impuse de Google, asa ca un e-mail a venit imediat din partea vice-presedintelui marelui gigant online (mai nou software si hardware). In mod surprinzator, chiar daca Jon se astepta sa primeasca o sanctiune severa, el a fost angajat imediat la Google.

Alec Brownstein era copywriter la o agentie destul de buna, insa visul sau era sa lucreze intr-o companie care sa-i stimuleze si mai mult creativitatea. Cautand pe Google numele unor mari executivi sau creativi de la agentii prestigioase de publicitate si nu numai, Alec a avut o idee geniala. Vazand ca nu exista linkuri asociate AdWords pentru acele nume, a deschis o campanie, cumparand linkuri pe numele respective. Astfel, daca oricare dintre acei oameni se cauta din curiozitate pe Google, primul rezultat era sponsorizat si trimitea catre site-ul lui Alec. Uimiti, oamenii respectivi intrau pe site, vedeau cu ce se ocupa Brownstein si care sunt dorintele lui. Asa se face ca tanarul a primit o oferta de nerefuzat din partea unei agentii la care poate doar visa ca va ajunge candva. Stii care a fost investitia in AdWords? 6 dolari.

Simone Brunozzi era administrator de sisteme la o universitate din Perugia. Jobul nu prea il multumea, asa ca o mare parte din timp si-o petrecea in Second Life, imbunatatindu-si avatarul din lumea virtuala. In SL, Simone a participat la un targ de joburi organizat in Luxembourg, numai pentru a scrie despre respectiva experienta pe blogul sau pus la dispozitie de Second Life. Nici prin cap nu-i trecea ca Amazon participa la acel targ virtual, cautand personal pentru business-ul propriu. Iar asta se intampla chiar in lumea reala! Brunozzi a fost contactat de echipa Amazon si a primit jobul la care a visat dintotdeauna: Web Services Evangelist.

.

140 de caractere intr-un serviciu social care astazi se bucura de o popularitate incredibila. Serviciul se numeste Twitter si a schimbat viata a cel putin o persoana. Renee Libby isi pierduse jobul din cauza crizei economice si, fara sa stea mult pe ganduri, s-a apucat sa-si schimbe postarile pe Twitter din ora in ora. A inceput sa urmareasca persoane importante din PR si sa fie urmarita la randui ei de catre acestea. Punand informatii valoroase despre produsele care ii interesau pe acei executivi din PR, Renee a atras atentia unui executiv in realatii publice din Baltimore, care a contactat-o si i-a propus sa faca initial freelancing pentru compania sa. Acum, Renee este angajata full-time.

Oare cati dintre oamenii astia ar fi avut o sansa in RO?

Articolul original aici.

Categories: Uncategorized | Leave a comment

Post navigation

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Blog at WordPress.com.

%d bloggers like this: