soul archives (VII)

Pistolul comunist se descărca în tâmpla cultelor religioase

Cu microfonul sub patrafir

Credincioşii unitarieni din Cluj au fost persecutaţi din cauza religiei încă dinainte de epoca lui Nicolae Ceauşescu, sub pretetxul că simpatizaseră cu revoluţia maghiară. În anii 1969, preotul unitarian Gellerd Imre a fost condamnat la 6 ani de închisoare, pe care i-a executat la Dunăre, pe epava vaporului francez „Liberté”. După cei 6 ani de tortură fizică şi psihică, în ziua în care a ieşit din detenţie, şi-a pus capăt zilelor. În aceiaşi ani au fost deţinuţi şi preoţii Erdo Janos şi Szabo Dezso, care şi-au executat pedeapsa trudind la canalul Dunăre-Marea Neagră. La începutul anilor 80, lucrurile au început însă să se aşeze. Credincioşii unitarieni nu mai erau aruncaţi după gratii din cauza religiei, dar nu au scăpat de ochiul vigilent al securităţii. „Între preoţii noştri erau informatori, dar de obicei îi ştiam care sunt. Fiecare se uita ce să spună şi ce să spună, pentru că le era frică. În parohii erau microfoane, ştiam că ne ascultă predicile şi slujbele. Nici pe tinerii noştri, sub diferite pretexte, nu îi lăsau să meargă în străinătate la studii. Noi şi atunci eram în fraternitate cu bisericile unitariene din Anglia, SUA şi Olanda, unde se putea merge la studii, dar nu îi lăsau”, povesteşte Borbely Istvan, administrator al Bisericii Unitariene. În Clujul anilor 80, membrii de partid nu aveau voie să intre în biserică. Nici măcar la evenimente importante. Pericolul cel mai „blând” era pierderea slujbei. „Vecinul meu făcuse Academia Militară şi ţin minte că o dată a fost naş. A venit până la biserică, dar i-a fost frică să intre, ca nu cumva să îl vadă cineva. A aşteptat afară până s-a terminat slujba. Dacă intra şi îl vedeau, şi-ar fi pierdut serviciul.”, mai spune Borbely. Unitarienii se temeau până şi să îşi lase copiii să depună Confirmarea, un ritual care se îndeplineşte la 14 ani şi care înseamnă trecerea copilului în rândul credincioşilor cu drept deplin. „Nu am mers la confirmarea fiului meu, pentru că aveam o funcţie în administraţia locală şi dacă m-ar fi prins, mi-aş fi pierdut serviciul. Un prieten nici măcar nu şi-a lăsat copilul să confirme, pentru că s-a temut ca băiatul să nu îi spună cine ştie ce preotului,  care se ştia că e informator”, povesteşte un alt credincios.

„Vânaţi ca nişte animale”

Lucrurile nu stăteau altfel nici în cazul credincioşilor catolici. Margareta Lakos îşi aminteşte că în parohia catolică informatorii erau la ordinea zilei. „Oho, informatorii erau mereu. Uite acolo, vedeţi etajul de sus cu geamuri al clădirii de peste drum? Acolo stăteau, se uitau la noi când intram şi noi la ei când ieşeam, dar cum nu eram membrii de partid, nu aveau ce să ne facă mai mult.”, îşi aminteşte Margareta Lakos.

Şi soţii Mircea şi Maria Bulubaşa îşi amintesc cum şi-au botezat cei doi copii acasă. „Preotul a venit în civil, pentru că îi era frică să nu fie recunoscut. Acasă şi-a pus patrafirul şi a făcut slujba pe fugă, ne era frică nu cumva să vadă cineva.”, spune Maria Bulubaşa. Mircea Bulubaşa îşi aminteşte, la rândul lui, că preoţii clujeni care continuau pe ascuns să meargă în şcoli să predice erau arestaţi. „La şcoala unde am învăţat eu erau doi preoţi care predau, unul catolic şi altul ortodox. După ce s-a interzis religia, cel catolic a continuat să vină multă vreme după să mai vorbească cu noi. L-au prins şi l-au arestat. Cel ortodox săracul a şi murit în închisoare. Ştiţi cum era atunci? Te culcai noaptea, dar dimineaţa nu ştiai cum te mai trezeşti, puteau să te umfle pentru orice, nu puteai crâcni. Şi noi, dar şi alţii din alte culte eram vânaţi ca nişte animale”, spune Mircea. Mircea Bulubaşa, fostul profesor de Politehnică, a lucrat şi la Tehnofrig, însă a renunţat în favoarea postului de la Politehnică, pentru că „nu mai făceam faţă”. „Lucram în trei ture, o săptămână dimineaţa, una după-masa, una noaptea. După 7 ani nu am mai făcut faţă. Era o vreme a valorilor răsturante. Directorul de la Tehnofrig de-atunci avea patru clase, dar era un caz foarte fericit, câtă vreme secretarul de partid nu ştia nici să citească sau să scrie. Cu cât avansai mai mult pe scara ierarhică, cu atât vedeai cum valorile erau mai răsturnate.”, mai spune Mircea.

Predicator executat de două tiruri

Credincioşii baptişti maghiari erau forţaţi să muncească în zilele de sâmbătă, zi sfântă în religia lor. „Eram chemaţi de multe ori la lucru sâmbăta, dar reuşeam să ne mai schimbăm între noi turele, ca să fim liberi măcar o sâmbătă. Cam toţi încercam să ne angajăm undeva unde să nu ne oblige să lucrăm sâmbăta”, spune Stefan Diosi. Diosi îşi mai aduce aminte şi că o dată a fost dat afară din cauza religiei: „Când au aflat că sunt baptist, i-au zis la director <Pe ăsta ţipă-l afară!>”. Partidul nu se limita însă la persecuţia credincioşilor baptişti doar la locul de muncă. „Noi nu existam atunci, eram în ilegalitate, dar ţineam slujbe pe ascuns. O dată au aflat şi au venit aici securiştii şi l-au ameninţat pe predicator ca să închidem tot, urlau în biserică că suntem nişte mincinoşi şi că religia noastră e o minciună, a fost tămbălău mare atunci”, rememorează Ana-Elisabeta Kocsis şi Iuliana Dobos. Mai mult, credincioşii baptişti îşi aduc aminte de cazul predicatorului Wilmer Moldovan, strivit între două tiruri, sub orchestrarea securiştilor, în februarie 1989. „El era predicatorul nostru în anii 80. Voia mult să publice o carte pe care ei o considerau anti-sistem. L-au chemat de multe ori la Bucureşti, pe mai multe probleme legate de religie, dar nu l-au putut lămuri să abandoneze. Ultima oară l-au chemat în februarie. Imediat după, a fost măcelărit între două tiruri. Ni s-a spus că adormise la volan, dar cum să fie simplu accident când două tiruri prind o maşină la mijloc şi o strivesc?”, se întreabă Elisabeta Kocsis.

Biserici confiscate şi tortură în celule

Iosif Popa era în anii 80 preot, în religia greco-catolică. A studiat Teologia pe ascuns, timp de patru ani, dar nu oricum, ci în casa unui fost preot. „Am studiat acasă la părintele Langa. Mergeam pe ascuns în fiecare zi, ca la şcolă, şi trebuia să avem 5 lecţii învăţate. Am primit şi treptele preoţeşti tot pe ascuns. În casă la el vorbeam tot timpul prin semne, pentru că ştia că îl ascultau.”, povesteşte preotul Iosif Popa. În socialismul timpuriu, toate bisericile din Transilvania deţinute de greco-catolici au fost confiscate şi date ortodocşilor. Preoţii greco-catolici au avut astfel doar două variante: fie să treacă la religia ortodoxă, fie să înfunde închisoarea. „Mulţi au trecut la religia ortodoxă şi chiar şi după revoluţie au rămas acolo. Dar alţii nu au vrut, aşa că au fost închişi, la Gherla sau la Sighet. Povesteau că acolo era o groapă comună şi care cum murea, îl puneau în căruţă şi îl aruncau ca pe animal la groapa comună, fără lumânare sau cruce, fără nimic. Îi băteau şi îi persecutau. Unui episcop bătrân şi bolnav îi puseseră în celulă, pe jos, cioburi de sticlă. O dată a căzut pe ele. Apoi cei vii au văzut cum l-au apucat de picioare şi l-au târât pe scări, cu capul care îi lovea fiecare treaptă. Pe un altul, care fusese deţinut şi în vremea Imperiului Austro-Ungar l-au întrebat o dată preoţii din celulă de ce îl mai închiseseră şi comuniştii. A zis: <Pentru că pentru austro-ungari am fost român şi preot, iar acum pentru că sunt preot şi român>”, rememorează Iosif Popa. Greco-catolicii ţineau sărbătorile mari fie în secret, fie mergând la slujbele din parohia ortodoxă, de unde nu înţelegeau însă mare lucru, pentru că majoritatea slujbelor erau în maghiară. „În 1983 s-a dat voie la Biserica Piariştilor să se ţină slujba şi în română. A fost ticsită biserica atunci.”, spune Popa. Însă cel mai adesea slujbele se desfăşurau în secret, la Cacica, într-o grotă din spatele bisericii confiscate de comunişti. „Făceam slujbă acolo, într-o grotă, în spatele bisericii. Oamenii nu încăpeau nici în trei grădini. Au crezut ei că aşa or să omoare religia, dar oamenii nu şi-au lăsat niciodată credinţa să moară.”, mai spune Iosif Popa.

Categories: Reportajorama | Leave a comment

Post navigation

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Create a free website or blog at WordPress.com.

%d bloggers like this: