Arhive: “După doi ani, ne-am întâlnit întâmplător, culmea, în faţă la Şapca.”

Poveştile şi beţiile „faine” din Şapca lui Ceauşescu

Ca să intri în „Şapca lui Ceauşescu”, trebuia să dai la o parte nu freza tovarăşului, ci perdeaua de fum care plutea greoaie peste paharele cu băuturi colorate care îţi făceau îndrăzneţ cu ochiul de pe scândurile raftului. În bufetul „Şapca lui Ceauşescu” se fuma ca la turci şi se beau cele mai ieftine băuturi din cartierul clujean Mărăşti. Un ţap zdravăn de bere te zvânta la buzunar de 3,50 lei, 100 de grame de coniac se lăsau date pe gât în schimbul a 10 lei, iar pentru o sticlă de vin „cu pretenţii” trebuia să îţi convingi soţia să te lase să dai pe apa sâmbetei 17 lei. „Şapca” îi mulţumea însă şi pe clujenii pe care aburii dulci ai băuturilor aromate îi lăsau reci, cărora le erau aduse la înaintare băuturi mai puţin bahice, precum cafea proaspăt făcută la aparat, al cărei miros cald gâdila lasciv nasurile tututor mesenilor, sau celebrul suc Cico, care costa numai 4 lei.

Bufetul „Şapca lui Ceauşescu” era amplasat într-o clădire care iniţial se dorise a fi post de control pentru poliţia rutieră. Ulterior, autorităţile au abandonat ideea, iar clădirea în formă de şapcă tovărăşească a devenit casă pentru un magazin de mobilă şi pentru local. Magazinul de mobilă era situat la subsol şi „delicatesa” în materie de mobilier era mobila Belvedere, pe care o puteai cumpăra cu 17 mii de lei, în rate sau cu banii pe masă. Succesiv, cu un etaj mai sus şi-a făcut loc şi localul cu licori „faine” şi poveşti spuse în sunetul jocurilor mecanice şi la adăpostul surâsului fetelor frumoase care serveau la mese.

Interiorul localului, al cărui mobilier era orchestrat după simpa lege „cât mai simplu, să nu se împiedice iubitorul de licori”, avea în faţă barul, la dreapta jocurile mecanice, în stânga mesele. „În Şapca era mereu plin şi se fuma ca la turci. Deschideau dimineaţa devreme şi închideau seara la 11 fix. Acolo mergeai după o zi grea de muncă, era un loc fain, găseai băuturi foarte iefine şi în zonă nu mai era decât un alt local, „Gospodina”. „Gospodina” era tot un bar, dar acolo puteai să şi mânânci, serveau mititei, salată de boeuf, salată italienească şi o grămadă de alte bunătăţi. Dar bineînţeles că preferam Şapca, unde băuturile erau mai ieftine şi atmosfera mai faină.”, îşi aminteşte Dumitru Istrate.

Ţigările „casei” erau Mărăşti, Mărăşeşti şi Naţional, dar din vreme în vreme la mese mai răsărea şi câte un Kent. „Cam astea trei mărci erau în Şapca. Dacă vedeai la cineva Kent, era deja mare lucru.”, spune Dumitru Istrate. Kent-ul putea fi luat „pe sub mână” doar din faţă de la „Conti” (aşa cum alintă clujenii hotelul Continental). „În faţă la Conti era paradisul bişniţarilor. De-acolo puteai cumpăra pe sub mână orice, de la valută, la ţigări. Bişniţarii erau des săltaţi de miliţie, dar ca să îşi facă şi miliţia norma şi să aibă cu ce se lăuda, îi aresta, apoi îi lăsa, ca să îi aresteze apoi din nou”, râde Dumitru Istrate.

Tanti Ioana Nelca îşi aminteşte că de „Şapca lui Ceauşescu” sunt legate şi destine nefericite, precum cel al primului proprietar şi al familiei sale. „Dl. Avram cred că a fost chiar primul proprietar al localului, dar a emigrat până la urmă în Statele Unite, după ce soţia, care avea cancer, a murit. Aveau trei copii, două fete şi un băiat. O fată era balerină şi în cele din urmă a plecat la Budapesta, băiatul s-a însurat foarte de tânăr, la 17 ani, iar cea de-a treia fată locuia ultima dată cu bunica ei, pentru că au fost nevoiţi să vândă casa ca să poată plăti înmormântarea”, spune tanti Ioana. „Şapca era frecventată mai ales de oameni tineri, dar şi de muncitori, care mergeau acolo după lucru. Proprietarul locuia în acest bloc, eram vecini. Ştiu că de cele mai multe ori amesteca băuturile sau le combina în feluri noi şi ieşeau mereu la iveală băuturi gândite şi negândite, le mai punea şi alcool în ele ca să le mai lungească, aşa era atunci.”, mai spune tanti Ioana.

„Şapca” ascunde însă şi poveşti frumoase de viaţă, spuse la lumina caldă a amintirilor. „În Şapca am întâlnit-o pe fata mea. Acolo nu veneau de obicei femei, dar ea venise să vorbească cu o altă fată, care servea la mese, nu mai ţin minte. Am văzut-o în total cam vreo 10 minute, timp în care mai că nu mi-am luat ochii de la ea. Apoi a dispărut, înainte să bag de seamă. După doi ani, ne-am întâlnit întâmplător, culmea, în faţă la Şapca. Anul ăsta avem 23 de ani de când ne-am luat”, îşi aminteşte zâmbind Attila Miko, unul dintre oamenii pentru care „Şapca” a însemnat nu numai o clădire în formă de şapcă tovărăşească, ci un loc cu poveşti derulate la adăpostul licorilor „faine” de-acum 20 de ani.

Categories: Uncategorized | Leave a comment

Post navigation

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Create a free website or blog at WordPress.com.

%d bloggers like this: