vanilla.

Pe masa, o sticla de Carlsberg (probably the best beer in the world), un espresso cat un degetar si un pachet de Davidoff – singurele tigari care atunci cand sunt neaprinse, au cel mai senzual miros, de tabac combinat cu ceva din pielea, transpiratia si mintea cuiva drag, iubit.

Vorbim despre creioane colorate, despre suprarealism, despre motoare, surubelnite si cutii de viteza, despre pantofi rosii, despre il calcio italiano, despre The Godfather si John Gotti, despre Antwerp si New York, despre inghetata, despre desene animate, despre Bosch, despre vin rosu, despre oameni (de) care ne (e) dor, despre Keith Haring, despre licurici cu inel pe degetul mic de la picior, despre Illuminati, despre nori in forma de Bugs Bunny, despre stele, sori si calatorii prin hiperspatiu cu viteze care curbeaza linia spatiu-timp, despre ciocolata alba, despre Tropicul Capricornului si Anais Nin, despre buburuze arse de soare, despre cartofi prajiti, despre ceasuri Piaget si Girard-Perregaux, despre taxiuri galbene, despre fotografii alb-negru, despre spirala lui Fibonacci, despre Scrat si Garfield, despre les mots gelés (as vrea sa-mi aduc aminte autorul francez care-a scris povestioara asta), despre calatorii in jurul lumii, despre desenele cu creta din scoala generala, despre cat e radical din 198321, despre cantecul ala de la Muse pe care tu nu-l pricepi si pe care eu ti-l explic ca unui copil prost. Imi spui ca in ultima vreme ma joc cu prea multa imagerie popcult in texte si ca ma uit la prea multe filme SF, iti zic nu ti se pare ca sintem ca intr-un rollercoaster, imi zici o ba da dar e al dracu’ de bine nu te opri.

In lift te tin de mana, pentru ca fac chestii pe care altii nu le inteleg decat cu greu sau niciodata. Cum ar fi sa tii de mana orice om pe care il iubesti chiar si cand esti la cumparaturi, in fata blocului sau in ascensor. In somn, nu. Pentru ca dorm in pozitia aia pe care o deseneaza cu creta pe asfalt aia de la Criminalistica atunci cand studiaza cum a cazut cineva de la etaj.

Intre noi plutesc cuvinte pe care le vad – sunt verde crud, rosu aprins, albastru-descult –  sunt in culori inventate si in culori care inca nu s-au inventat, iar literele lor au forma rotunjita, asa cum se scria la sfarsitul anilor ’70 pe copertile discurilor de vinil cu Led Zeppelin si Pink Floyd.

Pe acoperis stam pe spate si, pentru ca respiram in contratimp, tu spui ca parem o sinusoida. Eu rad, ma pun intr-un cot si declar ca alea doua stele de-acolo, din stanga ta, sunt de fapt doua planete Saturn, identice. In loc sa-mi spui ca vad dublu, tu zici razand ca planetele mele Saturn sint muuult mai epice decat alea de pe cer. Eu bag mana in buzunare si iti zic ca nu, azi am la mine doar doua monede ruginite de 50 de bani, nu si planetele Saturn. Zici ca nu in buzunare trebuie cautat. Monedele se rostogolesc zgomotos pe cimentul cald, poc, zdrang, buf.

Si, apoi, ca un copil prost, te iau iar de mana. Asa cum as face daca am fi sub cerul ala de vanilie din “Sena la Argenteuil” al lui Monet sau intr-unul din visele alea lucide din “Vanilla Sky si tu mi-ai spune, razand, chiar inainte sa deschizi ochii: “Ne vedem si-n viata urmatoare, cand amandoi o sa fim pisici”. Asa cum as face daca am cobori cat mai adanc in Robinson Run No 95, mina aia de carbune din West Virginia. Asa cum as face daca am fi intr-un lift cu care am cobori cat mai adanc in noi. Si, ca un copil si mai prost, si tu ma iei de mana. Ca si cum.

Categories: Uncategorized | 2 Comments

Post navigation

2 thoughts on “vanilla.

  1. p.o.d.

    🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Create a free website or blog at WordPress.com.

%d bloggers like this: