“when you think you’re lost… you’re just exploring.”

Nu cred in Iad. Sau in Rai. Nu cred nici macar in Purgatoriu sau in cele 72 de fecioare care ii asteapta pe musulmani in ceruri. Iar pe peretele din fata mea am lipite versurile lui John Lennon: “Imagine there’s no Heaven/ It’s easy if you try/ No Hell below us/ Above us only sky/ Imagine all the people/ Living for today”. Prin urmare, nu cred ca oamenii care ne parasesc ajung in vreuna din aceste conventii spatiale. In cel mai fericit caz, imi place sa imi imaginez ca oamenii care pleaca ajung pe cate-o stea, unde isi retraiesc la infinit clipele frumoase pe care le-au petrecut aici, cu oamenii pe care i-au iubit. Sau doar una dintre ele, repetata la nesfarsit. Apropo, stiati ca o mana de cercetatori estimeaza ca numarul aproximativ al stelelor din multivers ar fi relativ egal cu numarul aproximativ al generatiilor/oamenilor care s-au succedat pe Pamant? Asa ca nu ar fi atat de greu sa iti imaginezi ca fiecare om care a trait vreodata tzupaie de zor pe-o stea, proprietate personala. Intocmai ca Micul Print al lui Antoine de Saint-Exupery, da.

Am mai intalnit o abordare interesanta intr-un roman. Mi-a placut ideea ca acolo nu exista Rai. Existau “Raiuri”. Cate unul pentru fiecare om. “Raiuri” personalizate, daca vreti. Pentru cineva “Raiul” arata ca o banala camera de camin… era camera de camin in care traise cele mai frumoase momente din viata lui. Pentru altcineva, Raiul era un bar zgomotos de provincie… era barul in care o cunoscuse pe femeia pe care avea s-o iubeasca toata viata. Atat omul cu camera de camin, cat si cel cu barul retraiau la nesfarsit momentele in care fusesera fericiti, alaturi de oamenii cu care fusesera fericiti, in locurile in care fusesera fericiti; ca si cand ar fi avut un buton de “Repeat”, pe care l-ar fi putut apasa la nesfarsit: Raiul vazut ca nintendo game.

 Mi-a placut si viziunea adusa de “Lost”. Pe scurt: “ratacitii” de pe insula s-au intalnit la sfarsitul vietii intr-un loc de tranzit (un purgatoriu neo-modern sau un spatiu virtual alternativ, daca vreti), pe care si-l imaginasera/il creasera intocmai ca sa se regaseasca cumva si dupa ce vor fi despartiti… si sa fie impreuna din nou. Din punctul meu de vedere, “Lost” si-a spalat pacatele pentru toate episoadele slabe tocmai prin spin-off-ul ala halucinant,  – demn de Hermann Hesse – care a rotit toata povestea la 360 de grade (spin off-ul final jongleaza, printre altele, si cu o arhitectura simbolica/versiune neo-moderna a Raiului, cea de care aminteam mai sus).

In literatura/cinematografie exista o gramada de abordari/viziuni interesante. Atentie, ele nu contesta notiunea in sine, ci conventia (distinctie importanta si de retinut). Un ultim exemplu, intr-o nuvela SF, (de Williams, parca) Raiul (again, conventia, nu notiunea) e infatisat – mai mult sau mai putin – ca o hyper-realitate virtuala, populata de… useri. Familiar, nu?

In concluzie, dragii mei, nu mai amanati sa iesiti la un suc cu amicii aia pentru care nu gasiti niciodata timp. Nu mai amanati sa faceti excursia aia in New York, Madrid, Antwerp, Kyoto, Beijing, Napoli etc. Nu mai amanati sa gasiti job-ul ala ideal. Nu mai amanti sa va cereti iertare sau sa iertati. Nu mai amanati sa faceti lucrurile de care sinteti pasionati. Nu mai amanati sa-i spuneti “Ba, te iubesc!” Nu lasati pe maine. Pentru ca “maine” e o simpla conventie temporala care nu vine la pachet cu nicio garantie palpabila.

“Maine” nu exista. E PROBABIL, POSIBIL sau DE ASTEPTAT sa se intample. Si e la fel de PROBABIL, POSIBIL sau DE ASTEPTAT sa nu se intample. Tocmai in asta sta frumusetea probabilitatilor: totul e fifty-fifty. Ca intr-un partaj sentimental, facut in afara salii de judecata.

Foto: 25.media.tumblr.com
P.S.: Capul sus, Andreea! (:

Categories: Uncategorized | Leave a comment

Post navigation

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Create a free website or blog at WordPress.com.

%d bloggers like this: