Oameni frumosi

David Ogilvy on how Raymond Rubicam nailed the advertising industry.

There is no such thing as a dull product. Only dull approaches to interesting products. (Y & R)

Imi pare rau ca nu am avut timp sa transcriu tot textul. L-am gasit intr-o carte relativ veche si mi-a placut intr-atat de mult, incat am pierdut o jumatate de ora trascriind paragrafe din el. Pana in momentul in care mi-am dat seama ca am vreo cateva pagini… David Ogilvy despre Raymond Rubicam, unul dintre mentorii sai. O lectie pentru cei care nu inteleg ca respectul nu are functie, iubirea nu are cancel, iar pasiunea nu are antidot.

Un textuletz despre mentori, despre cum geniul lui Rubicam nu a vazut uriasul potential al lui Ogilvy, despre cum dupa multi ani Rubicam l-a intrebat intr-o scrisoare pe Ogilvy cum se face ca l-a “scapat”, despre cum un Rubicam de 24 de ani i-a scris sefului o scrisoare menita sa produca fie o intrevedere imediata, fie un ochi vanat, despre cum a prins contur visul “Y & R”, despre cum sa pierzi un mentor si, totusi, atunci cand tragi linie, sa spui: “Dintre toti, pe el l-am iubit cel mai mult.Sau despre cum sa-ti dea cu plus intr-o scadere.

Sau, mai simplu, Rubicam prin ochii lui Ogilvy. O priveliste de zile mari. Dintre toti, pe el.

_________________________________________________________________________________________

by David OGILVY (intertitluri GB)

“Vreau sa va pot impresiona”

A doua zi dupa sosirea mea in Statele Unite, i-am solicitat o intalnire lui Raymond Rubicam, inarmat cu o recomandare din partea lui Caroline Ruutz-Rees, faimoasa directoare a Rosemary Hall.

“Spune ce doresti”, a latrat el.

“Vreau sa va pot impresiona”, i-am replicat.

In anul urmator, el si George Gallup, care pe atunci era directorul sau de cercetare, m-au angajat sa conduc Institutul de Cercetari a Audientei din Princeton. Rubicam acorda un mare interes muncii noastre si ma trata cu o amabilitate iesita din comun.

“Noi te cunosteam dinainte de a-ti deschide propria agentie. Cum se face ca te-am scapat?”

Dupa razboi m-am decis sa-mi incerc norocul in publicitate, dar simteam o astfel de veneratie pentru Young & Rubicam, incat nu am indraznit sa solicit o slujba acolo. Cum consideram ca era singura agentie pentru care mi-ar fi placut sa lucrez, nu aveam de ales decat sa incep pe cont propriu. Intr-una din ultimele scrisori inainte de a muri, Rubicam imi scria “Noi te cunosteam dinainte de a-ti deschide propria agentie. Cum se face ca te-am scapat?”

Prieteni nu este cuvantul potrivit. El mi-a fost patron, mentor, sfatuitor, critic si constiinta.

Intre timp devenisem buni prieteni. Prieteni nu este cuvantul potrivit. El mi-a fost patron, mentor, sfatuitor, critic si constiinta. Am fost discipolul sau si l-am adorat ca pe un erou. La un moment dat, mult dupa ce se retrasese din Young & Rubicam, el s-a oferit sa devina presedinte la Ogilvy & Mather.

Daca toate institutiile sunt umbrele alungite ale unui om, se poate spune ca doua agentii, cele mai bune din lume astazi, sunt umbrele lui Raymond Rubicam.

Alaturi de bunicul meu, cu care semana fizic si in multe alte privinte, Rubicam era cel mai extroverit om pe care l-am cunoscut. El spunea absolut tot ce-i trecea prin minte, fara sa se gandeasca ce efect ar putea avea. Intr-o zi imi lauda una dintre campanii intr-un limbaj ce ma facea sa rosesc, iar cateva saptamani mai tarziu imi critica alta campanie cu o candoare care ma infiora.

Reclamele pe care le-ai scris pana acum nu sunt cine stie ce, dar in scrisoarea asta este cate ceva.”

Cel mai mic dintre cei opt copii ai unei familii sarace s-a lasat de scoala la 15 ani si si-a petrecut urmatorii noua ani cutreierand tara ca functionar, hamal, insotitor de vite, lucrator intr-un cinema, comis-voiajor, vanzator de automobile si reporter de ziar (cu 12 dolari pe saptamana). La 24 de ani a solicitat o slujba de copywriter la agentia astazi disparutului F. Wallis Armostrong din Philadelphia. Mai tarziu, el isi amintea: “Stateam in hol – pe o banca atat de tare, incat si acum o mai simt inca. La sfarsitul celei de-a noua zi, am explodat. I-am scris sefului o scrisoare calculata sa produca fie o intrevedere imediata, fie un ochi vanat. Seful a aparut in hol ca o furtuna, fluturand scrisoarea si zicand: Reclamele pe care le-ai scris pana acum nu sunt cine stie ce, dar in scrisoarea asta este cate ceva.”

Un copywriter este un rau necesar, dar un art director nu este decat un lux afurisit.

A ramas la Armstrong timp de trei ani, dar nu i-a placut. Armstrong spunea ca un copywriter este un rau necesar, dar un art director nu este decat un lux afurisit. A reusit sa pacaleasca pe toata lumea. In 1919 Rubicam s-a mutat la N.W.Ayer, pe atunci cea mai mare agentie din tara. Acolo a conceput campanii care au fost incluse in toate antologiile marilor reclame, printre care: Instrumentul celor Nemuritori, pentru Steinway si Un Ingredient Nepretuit pentru Squibb. Apoi, dupa patru ani la Ayer, a facut echipa cu un director de cont, pe nume John Orr Young, si, impreuna, au deschis, cu bani putini, agentia Young & Rubicam. Capitalul era de 5.000 de dolari si primul lor cont nu a fost prea mare. Azi agentia lor este prima sau a doua ca marime in lume, avand o cifra de afaceri de aproximativ 3 miliarde de dolari pe an.

In eterna lupta pentru putere care se duce in interiorul oricarei agentii intre cei de la creatie si directorii de cont, Rubicam – el insusi copywriter – a fost puternic de partea oamenilor de la creatie. Pe directorii de cont ii numea cu demodata si, azi, peiorativa expresie, oameni de legatura, insistand asupra faptului ca unica lor misiune era sa-i faca pe clienti sa aprobe reclamele.

El m-a invatat sa renunt la clientii care distrugeau moralul personalului meu.

In publicitate, inceputul maretiei este sa fii diferit, iar inceputul esecului este sa fii la fel.

Ca toti ceilalti giganti, Rubicam a fost un perfectionist si avea obiceiul sa blocheze reclamele exact cand directorul de cont era pe cale sa le prezinte clientului.

Angaja oameni capabili, ii platea bine si ii pregatea bine. Obisnuia sa spuna: “Pot sa scot de la oameni mai mult decat au in ei”. La un moment dat, sefii a noua mari agentii erau absolventi ai lui Rubicam.

Secretul succesului lui a fost abilitatea de a atrage oameni exceptionali prin capacitatile lor, pe care i-a tratat cu atat de mult respect si consideratie, incat acestia nu l-au parasit niciodata.

Pe el l-am iubit cel mai mult.

Actualul presedinte al agentiei Young & Rubicam a spus ca Rubicam ne-a jucat un renghi formidabil – nu a lasat in urma o lista de principii.

El a lasat totusi in urma un aforism pe placul tinerei generatii de la Young & Rubicam: “rezistati rutinei”. Sau, asa cum spunea seful Departamentului sau de copywriting: “In publicitate, inceputul maretiei este sa fii diferit, iar inceputul esecului este sa fii la fel.” Un punct de vedere care a fost impartasit si de Bill Bernbach.

L-am cunoscut pe Rubicam timp de 40 de ani, mai mult decat pe oricare dintre gigantii mei, si pe el l-am iubit cel mai mult.

Categories: advertising, altceva, brainAvalanche, copywriting, Oameni frumosi | Tags: , , , , , , , | Leave a comment

Steve Jobs, CEO Apple/Pixar: “Stay hungry! Stay foolish! Don’t settle!”

“You forget everything…”

Mr. Steve Jobs on connecting the dots, on being fatally in love with what you do, on never give up. I don’t have the time to write what this video is all about, so (for the time being) I’m going to say just that it’s the most incredible speech I’ve ever heard. Promise I’ll write a short story as soon as I can. I’m aware of the fact that maybe you don’t have 15 min., but it’s so… great.

Connect the dots. You can connect the dots only looking backwards. If you love smth with all of your heart, don’t give up, even if it takes you to unworn paths, even if it hits you with a brick in the head. All that will make sense someday. Start again when it’s over. Being over is the best thing it can happen to you. Cause you can have a brand new start. Stay hungry! Stay foolish! Don’t settle!

Thank you, Mr. Jobs. It’s 3 o’clock in the morning and you’ve just b-slapped me in the face. You’ve just reminded me that I miss writing so bad. You’ve just woke me up from amnesia. You’ve just reminded me that I’m a stubborn bastard. You’ve just reminded me that I must connect the dots. You’ve just helped me make the most difficult decision ever made: leaving.

“… except the butterflies.”

Categories: Oameni frumosi | Tags: , , , , , , , | 2 Comments

colours: a beautiful dudette in Zorki Photo Café.

and, SNAP, all of a sudden the ordinary monotony of black&white shuts down like software while the camera starts kissin’ with its tongue tied that stubborn yellow, raw red & shy green.

Categories: Oameni frumosi | Tags: | 1 Comment

streetstruck.

I damn like/search/admire and always will kandi-kolored-tangerine-flake-streamline creative people.

You know, “kandi-kolored-tangerine-flake-streamline”, like in that Tom Wolfe’s great wonderful story.

Here you can find one of those kandi-kolored people and his tangerine-flake-streamline works. Dude, thanks for givin’ me free hand in writing this feature story 4 (wow, four!) years ago. :- )

_________________________________________________________________________________

Icoanele-abţibild ale noului mileniu:

Street art – când stradă rimează cu artă

(Cum sa prostesti artistic ingerii cu grenade in gura)

Intro: Stive de îngeri care coboară direct din icoane pe pereţii oraşului şi care privesc lasciv din stencil-uri, Dumnezeu care, în pauza de icoană ascultă Rolling Stones, fumează şi mai ară carnea omului urban cu câte un înger, unicorni nou-născuţi cu dinţi de lapte, Marylin Monroe, Kurt Cobain sau Elvis exorcizaţi din  Purgatoriu şi înfipţi pe câte un panou publicitar, sfinţi moderni cărora iubitele le umplu pe ziduri gura cu săruturi de casă, făcute de mâinile lor fragede, grozave la gust şi coapte între dinţii lor albi şi nemiloşi, astfel încât parcă şi spectatorul de ocazie, la vederea priveliştii, simte cum îi creşte sub cerul gurii o grădină… Icoanele noului mileniu coboară în stradă  iar arta se mută de pe piedestalul galeriilor de artă direct pe zidurile oraşului, pentru a fi mai aproape de spectatorul urban. În două cuvinte – „street art”…  continuarea aici.

Categories: Analfabetar si-un pic de Nick, Chestii altfel, Criminally Vulgair, Oameni frumosi, Reportajorama | 4 Comments

cherry-thanks to the two of you for today. :)

… Poate nu e cea mai stilizata fotografie, dar mie-mi plac alea naturale, facute pe nepusa masa. Fotografiile alea crude, neregizate, in care chiar pot sa vad oamenii. 🙂 Multumesc.

I’m goin’ to miss you both when leaving. But you already knew that. Thank you for everything. 🙂

Categories: Oameni frumosi | Leave a comment

baking smiles and lollipops.

Stiai ca daca pastrezi senzatii pufoase in palme…

… aroma de capsuni poate ameti instant toata Cetatuia?

Stiai ca poti face baschetii sa scrie? Si fiecare calcai sa devina emotie?

Stiai ca maine te-as lua copilot si am merge hai-hui? Si am asculta Vama Veche si ne-am opri la benzinarie sa cumparam Pringles… si Chupa Chups…

Be happy. Cu drag.

That was a small part of the best Christmas present I’ve got in 2009. : ) Ceea ce va doresc si voua. Adica un nou an plin de… prieteni. Din aia rari. Cred ca asta e cea mai buna urare. And now please excuse me, I have to put on my converse, buy some strawberry chupa chups, get in a red car and drive till I hit the middle of Hai-Hui to bake delicious smiles and lollipops. 😉

Categories: about Friends, baking smiles and lollipops, Oameni frumosi | Leave a comment

like a thousand hugs from ten thousand lighting bugs. :-)

Sint in gara in Bucale-City pt. o ora. Comin’ to see me? : )

Buna dimineata. : ) Vin, cum sa nu vin? Te mai gasesc?

A venit sa ma vada. Cand majoritatea oamenilor inca sint in pijamale, somnorosi. Cu mainile inghetate, pe o ninsoare deasa, un viscol si-un frig de crapau pietrele. A venit sa ma vada. Pentru mai putin de 20 (douazeci) de minute. Cred ca asta face dintr-un prieten un PRIETEN.

And even if I know you hate bugs, I can’t say this better than with a little help from bugs, ’cause I really love fireflies: you’re just like ten million hugs from ten million fireflies as they’re trying to teach me how to dance. 🙂 And maybe for Cristmas you’ll send me at least one of those warm dancing fireflies in a jar. 🙂  http://www.trilulilu.ro/anna_k/91f0c626c3181a

Categories: about Friends, fireflies, Oameni frumosi | Leave a comment

ai uitat de Satriani. ; )

Am mai pus un an pe mine. Si, desi ma incapatanez sa nu primesc cadouri de ziua mea (mie-mi place mai mult sa le fac), am primit, pentru ca se pare ca asa e musai prin Cluj. Anul asta cel mai mult mi-a placut asta de mai jos. : ) Super-M., tu m-ai invatat ca nu e musai sa scrii cin’spe milioane de cuvinte ca sa spui ceva important, pentru ca de cele mai multe ori ajunge o propozitie, o fraza. Sau o cifra. : P Asa ca probabil o sa reduc totul la: I am so lucky, stii? Il postez aici, pentru ca-s mandra ca l-am primit si pentru ca eu… mmm… MULTUMESC. PS1: Mi-am cumparat “Noua paradigma a pietelor financiare”, de George Soros. Din cauza ta se pare ca devin super-experta in analiza financiara. : )) PS2: Nu pot sa cred ca ai pastrat in telefon sms-urile mele si ca le-ai transcris in mail. : )  PS3: I’m so moving to Bucale City. : )

 

Date: Fri, Oct 16, 2009 at 10:03 PM

Subject:  […]

Mailed by yahoo.com

Tu esti in Roland Garros and I’m here struggling to compose a decent mail. Quite a challenge. Mai ales pentru un anti-talent ca mine. 🙂
So..why I like Gabitza:

23/11/2008 16:24:56 Tre’ sa cenzuram aici : ))
12/05/2009 08:36:55  Mai vrei sa vin? Uitat sa intreb. Daca e Vio, o sa mergi apoi cu ei. 🙂
12/05/2009 10:32:27  Eu sus, la balcon. 🙂
17/05/2009 13:54:51  Atunci ma intorc acasa, aici nu pot asculta inregistrarea in pace. Hai inapoi, e partea ta de geam, nu te mai rog nimic, pt mine e ok.
03/06/2009 11:32:26  Pot sa iau stick-ul sa-i duc lui george masinile pe el? Tot nu pot scrie dvd. (Emoticon smulgator de par) Si daca pot, de unde-l iau?
03/06/2009 14:42:34  Am gasit. Eram la george, d-asta n-am raspuns. 🙂
04/06/2009 17:11:52  Il iubesc.
05/06/2009 17:00:05 Sun, a trecut, o sa iei zece la mariri. Me proud of you si cu noua. Am vazut o matza mare inainte sa intru. 🙂
05/06/2009 17:51:30  Tot la curs. Vin intr-o ora. 🙂
07/06/2009 13:16:48 O matza, ca sa poarte noroc. Miauuu-luck. 😛
07/06/2009 18:29:14 Merem la film? Sa cobor spre arta? 😀 Stiu c-a fost bine la examen, deci nu exista scuza. 😀
08/06/2009 20:17:54 O pisica mica-mica/se ducea la gradinita/dar pe drum s-a-ndragostit, ce trist/ de un caine economist/ si multi copii ei au avut/ si Camelia Marisa i-a crescut/ si nash le-a fost mihai daniel/ care era credincios de fel/ si la botez camelia marisa cu liviu a dansat/ pana cand pe picior l-a calcat/ to be continued

Acum ai sunat. Si eu as fi vrut sa fiu in acolo. Have fun 🙂
10/06/2009 23:23:33 Venisera doi sa fumeze unde eram eu, la et. cinci. Si fix dupa ce au venit ei sa fumeze eu am iesit sa te sun. Si astia saracii au crezut ca la ei ma refer cand am spus de aia doi de sus. Si au plecat pe loc. =)) Saracutii. 😦
12/06/2009 21:27:41 Liviu al tau pe Memorandumului. 😀
22/07/2009 14:57:19 Unde ai plecat din 14? 😦 Azi sint in cluj si tu nu esti…
13/09/2009 19:42:09 know you dont see me as a friend, but I do…miss you. Just that.
14/09/2009 17:58:42 Eu ma mut cu toate bagajele, che spasso, hippy hippy hurray. 😀 Te sun tonight, daca mai sunt vie dupa bagajuit. ps:Papucea rulz,like always.
16/09/2009 15:16:33 Bucuresti? I hate it bad, it stole all the persons I care for. 😦
26/09/2009 23:25:53 Still can’t believe I miss you. 😉 Take care si cats hugs. 😛

My turn.
Sunt mai stangace in exprimare, stii asta. Still.
Mi-e dor de serile in care povesteam (adica mai mult vb eu.. si tu ascultai pt. ca erai ocupata cu bautul a tone de cafea in hyper-cana ta, care am banuit tot timpul ca de fapt e o vaza: )) daaaaaa…mai rar asa interlocutor:P  Si ma amuza la inceput felul in care pronunti cuvintele. Stii, Vio chiar a spus ca le pronunti asa foarte ciudat…fara sa accentuezi vreo silaba. 🙂
Si desi au fost zile luuungi in care eram certate sunt convinsa ca nici tu, la fel cum nici eu, nu erai suparata-suparata. Era mai mult o pauza : Utila printre altele.
Si mi-e dor de ziua in care ne-am pus sa vedem Bridget Jones Diary si nu inteleg de ce ne-am pus la calculatoare diferite 🙂
Si de ziua in care ai facut o supa. Da…buna supa 🙂 A, da …si cartofii .yummy cartofii 😛
Si atunci cand mergeam la New Crocco. Si pizza cu usturoi la doua farfurii. Mmmmmmmm. Aici nu e New Crocco. 😦 Aaaaaaaa…si da, cum puteam sa uit (nu mai spune ) Rylynn si Wim Mertens (le vreau asa) si White Trash. Si de pisica de pe Deviantart, si de pitipoanca de la ora 2 (era 2, nu?)
Si ordinea in camera. Da..asta chiar nu era punctul nostru comun 🙂 Imi amintesc cand am avut si eu patul dezastru (ONCE!!!) si ai prins momentul sa-mi faci poze. Not fair 😛 Mai ai pozele? Apoi ai zis sa-mi scoti sa-mi arati pozele cu […..] . 🙂 Iar eu am zis ca nuuuuuu..ca mai bine nu scoti nimic de sub pat.
Si copii cu  […..], […..], (sau […..]?)
Si de ziua in care m-ai imbratisat cand am venit de acasa pentru prima data (unica data) Stiu ca risc sa cad in sentimentalisme, da’ chiar nu am inteles de ce erai asa reticenta la pornirile mele de afectiune 🙂
Aaaaaaaaaaaa…da si de momentele embarassing in care stiai tu mai multe lucruri despre economie decat mine. Cred ca si acum e la fel…Intotdeauna m-a uimit cum de reusesti sa fii asa la curent cu toate. 🙂 Si d-aia ma mandream ca esti cu mine in camera.
Si nu numai de-aia. Ca imi place felul in care privesti oamenii. Nu multi il privesc your way. Si atunci cand ai spus pe blog-ul tau oamenilor sa vina sa sustina basarabenii. Nu ma asteptam. Chiar 🙂
Cred ca a rtrebui sa ma opresc aici ca  m-am cam lungit si risc sa treci peste 🙂 Restul cand ne vedem la Bucale-city. O sa vii, stiu.

P.S. ieri I really meant it whean I said that if someone deserve to be called super e despre tine 🙂 Si totul o sa fie bine.

Categories: Oameni frumosi | 2 Comments

multumesc, Wonderwall.

[…] Eram undeva pe camp. era mult liber. si ma gandeam la oamenii dragi si la dorul de ei. la cat simtim la fel. la cat de bine e uneori sa iei carioci happy si incerci mazgalesti tot ce cade. Iar tot ce cade, devine plastelina din care faci inimioare si zici asta e starea mea. […]

cu mult drag de tine, 

a.
 

Categories: Oameni frumosi | 1 Comment

nimic.

aseara ma plimbam prin oras.  si intr-o vitrina am vazut “Vietasii de pe Rahova”, cartea pe care i-am facut-o cadou candva, demult, unui om. odata, la fel de demult, mi-a spus ca el crede in mine. si din momentul ala a devenit un fel de al doilea tata pt. mine, desi nu are cu multi ani peste anii mei. e unul dintre cei mai frumosi oameni cunoscuti de mine in cluj.  e sincer, e pasionat, e talentat, crede in oameni, ajuta dezinteresat, poate fi si funny (desi nu prea rade niciodata), iarta si nu se supara cand nu raspunzi la telefon, e omul care ar munci ca un caine pt. ceva in care crede. e omul care n-a mai vrut sa stie de mine cand a constientizat ca el are o functie mare. dar si omul de care ma leaga multe amintiri. majoritatea frumoase. : ) e omul pe care eu il respect cel mai mult. si asa o sa fie mereu. nu am apucat niciodata sa-i spun lucrurile astea.  nu serios. nu le stie. si nici nu vreau sa ajunga sa le stie vreodata.  pentru ca nu am chef. pentru ca sint orgolioasa. pentru ca.

aseara ma plimbam prin oras. si dintr-o data au inceput sa-mi friga rau de tot talpile. talpile mele erau pe locul unde l-am vazut ultima oara. locul unde  ingropasem o… prietenie. : )

mi-e dor. si sper ca anii care vin si in care nu o sa sa il mai vad sa-i fie senini si cel putin atat de frumosi pe cat i-i doresc eu. : ) si ma bucur ca e total habarnist in materie de bloguri, altfel nu as fi putut scrie un post drag, ca asta. : )

Categories: Oameni frumosi | 6 Comments

Blog at WordPress.com.