“Buna, suntem Julian, Lorena si micul Trico (cainele) si calatorim in jurul lumii cu La Porota (motocicleta). Calatoria noastra a inceput in Argentina, in 25.02.2002, si pana acum am vizitat mai mult de 50 de tari. ”
Asta am vazut in urma cu 2 ani pe Eroilor: mesajul de mai sus asternut pe-o harta a lumii desfasurata pe asfalt, o motocicleta “accesorizata” cu doua stegulete (unul e al Argentinei si nu e schimbat niciodata, al doilea e mereu steagul tarii prin care calatoresc Lorena si Julian in acel moment) si un catel mereu curios si hyper-energic (evident, atunci cand nu sta cuibarit hoţeşte sub haina Lorenei). 🙂
Cum de multe ori ma trezesc intrand in vorba cu oameni pe care nu i-am vazut niciodata, perfect strangers, si de data asta s-a intamplat la fel (ce-i drept, fiind si innebunita de faptul ca nu aveam
subiect pentru a doua zi :D). Ma bucur ca m-am oprit sa ii intreb care e povestea lor si nu am ales sa merg mai departe, cu gandul la patul cald in care urma sa ma arunc acasa. Daca nu m-as fi oprit, as fi ratat doi oameni incredibili, un catel curajos si o poveste frumoasa.
Anul asta Lorena, Julian, Trico si La Porota implinesc 10 ani de cand sunt pe drum. Si, dupa spusele lor, calatoria va mai continua inca multi ani de-acum incolo. De ce mi-am adus aminte de ei tocmai acum? Pentru ca imi aduc aminte de ei de cate ori vreau sa plec. De cate ori imi fac in cap inventarul oamenilor cu adevarat frumosi pe care i-am cunoscut pana acum. Si de cate ori aud – ca astazi – “Lifelines”. Sper ca si-au adus aminte sa faca ce i-am rugat: mai precis, sa-mi faca o poza cu fiordurile norvegiene iarna. 🙂 Good luck, Lorena! Good luck, Julian! “Jurnalul” calatoriei lor, galerie foto si live updates aici.
stories are everywhere 