Aici gasiti o lansare de carte din categoria “Lipsa de RESPECT“.
“Viaţa să îi ajute să îşi limpezească minţile că sunt minţi rătăcite şi folosite de elemente provocatoare. Apariţia unor asemenea oameni este degradantă pentru climatul general, dar eu nu iau în seamă. […] Tinerii se compromit ca persoane. Este degradant că mai sunt asemenea oameni. Pe mine nu mă tulbură.”
(replica data de Ion Iliescu in urma incidentului de la Bookfest)
Probabil Ion Iliescu a uitat cum el si cu Militaru puneau la punct in ’89 chemarea trupelor sovietice, ca sa reduca la tacere “golanii”. Singurul motiv a fost generalul Stefan Gusa, care li s-a impotrivit. Nu intamplator dupa episodul asta Gusa a fost exclus din armata si s-a “grabit” sa moara. Probabil Ion Iliescu a uitat si faptul ca era cu generalul Militaru in biroul MApN cand acesta a afirmat: “Ce revolutie e aia fara morti?” Probabil Ion Iliescu a uitat cum imediat dupa a dat ordin sa cada un potop de gloante asupra “golanilor” din strada. Si asta nu e decat un mic capitol din marea “revolutie”. Nu, nu am trait vremurile alea, dar, cu toate astea, stiu indeajuns de (foarte) multa istorie incat sa-mi permit sa fiu dezgustata. Si am vorbit cu indeajuns de multi oameni care le-au trait. Oameni cu povesti pe care nu ati vrea sa le cititi vreodata. Povesti pe care eu le-am scris cu mana tremurand. Povesti carora am incercat sa le fac dreptate si sa le scot din capul celor care le-au trait, spre a le da mai departe. Povesti carora nu stiu daca am reusit sa le fac suficienta de multa dreptate printr-o simpla publicare. Povesti carora as vrea sa le fie facuta dreptate de cat mai multi oameni care pot scrie. Revenind la Ion Iliescu si la ideea de a scrie o carte despre revolutie: iti trebuie nu numai un car de tupeu pentru a lansa o asemenea carte, ci si un car de lipsa de respect fata de “golanii” aia de 20, 22, 25, 30 de ani care au iesit in strada in ’89. “Golanii” aia care acum – in 2010 – ar trebui sa aiba vreo 40-50 de ani, dar care isi “sarbatoresc” jumatate din viata undeva la 6 m sub pamant. O lovitura de stat poate fi mascata, insa niciodata legitimata. O istorie poate fi falsificata, insa niciodata uitata. Sangele poate fi spalat, insa niciodata sters. Trei lectii pe care Ion “Ilici” Iliescu nu le va invata niciodata. Mai grava decat incapacitatea de a invata e doar capacitatea de a uita. Da, uitarea. Mai precis, o tara care care a uitat atrocitatile petrecute pe strazile anului 1989 si care a “uitat” sa judece vinovatii isi merita cu varf si indesat clasa actuala de politicieni. Nu e vina lor, draga cititorule. E vina celor uita, a celor care iarta, a celor care nu judeca, a celor care nu cauta vinovatii, a celor care nu le fac dreptate oamenilor care isi “sarbatoresc” jumatate din viata la 6 m sub pamant. Adica e vina ta. A mea.
“Pe mine nu mă tulbură.” (Ion Iliescu)
Replica asta ar trebui sa dea (mult) de gandit …
stories are everywhere 