snap snap: street photography.

“Love is in the air everywhere I look around,

Love is in the air with every sight and every sound…” (J. P. Young)

Note: When I first saw these two it seemed to me like they were kissing. LOL.

“What is this life if, full of care,

We have no time to stand and stare?…” (W. H. Davies)

Note: He was walking in front of me and stopped to stare at those stencils…

“I’m a genie in a cup of japanese tea, baby,

Come, come, come on in and let me out…” :- )))

Note: Fortunately, that dude didn’t notice I was photo-experimenting on him.

Of course, this last photo just HAD to ruin my post’s perfectly related title. 😀

jabberwocky.

beauty is in the eye of the be(er)holder. (III)

beauty is in the eye of the be(er)holder. (II)

beauty is in the eye of the be(er)holder. (I)

she & a fancy railway.

 

cand vitrinele spun povesti.

“A, da. Si ingerii nu uita niciodata.” (Diana) Ciudat ca eu, care am o intreaga poveste cu ei, nu am sucit niciodata  perspectiva pana intr-acolo. Chiar asa. 🙂

lens-caped.

I took up journalism years ago because I wanted to tell those million stories floating around in the world.

Every person has a story to tell. Sometimes, the entire story can be conveyed in the angle of the photograph. Sometimes, it is a sheer lie.

The ability to capture a million words, the absent look and the one moment which is almost invisible to the naked eye. The ability to tell a story.

The rest of a blog entry I really liked here.

1838: louis daguerre si o fotografie istorica.

Ce vedeti mai jos e prima fotografie din istorie a unei fiinte umane, facuta de catre Louis Daguerre, in 1838, pe Bulevardul Du Temple din Paris. Potrivit site-ului descopera.ro, procesul capturii de imagini de la acea vreme implica expunerea unei placi metalice tratata chimic pt. aproximativ 10 minute. Prin urmare, desi sunt prezente si alte persoane in fotografie, totusi ele nu au aparut in foto-produsul final, intrucat se aflau in miscare in momentul declansarii. “In schimb, este cat se poate de clara silueta unui barbat si a unui lustragiu care ii lustruia pantofii, cei doi intrand impreuna in istorie fara ca macar sa fi avut habar de acest lucru”. 🙂

Louis Daguerre, 1838, Bulevardul Du Temple din Paris.

Sursa: descopera.ro

isn’t it?

Josef Koudelka, France, 1974.

Primul reportaj pe care l-am scris continea – printre altele – si cuvantul “inger”. Era vorba de un reportaj despre street art, iar unul dintre stencil-urile baietilor – cel care imi placuse cel mai mult – infatisa un inger cam obraznic, in blue jeans. De-atunci am inceput sa strecor aproape in fiecare reportaj cuvantul “inger”. Era un fel de trademark, stiut numai de mine. Acum e prilej de ras la o bere cu prietenii, dar atunci treceam prin chinuri groaznice in incercarea-mi obsesiva de-a strecura un asemenea cuvant in texte care n-aveau nimic de-a face cu ingerii. : )) Si, mai ales, in incercarea de-a face ca editorii sa nu observe grozavia balastului lingvistic autolegitimat. Era un fel de laitmotiv pe care l-am pastrat multa vreme dupa. Si, probabil, inca il pastrez, intr-un fel sau altul. De-aici si pana la a vedea in poza asta un inger n-a fost decat un pas. Am descoperit-o intr-un thumbnail si – in secunda urmatoare – contururile si liniile ei neclare au format in capul meu o imagine cu statuia unui inger in prim-plan si cu o masina in plan indepartat. Dar, chiar si la o a doua privire, tind sa cred ca nu am fost prea departe de adevar. Nu degeaba Koudelka e unul dintre fotografii mei preferati. Nu l-as pune in top 3, dar cu siguranta in top 10 da.  PS for photo-friends: si nu, nu Henry Cartier-Bresson e no. 1. 😉