XYZ: deci imi faci o portie de cartofi prajiti?
XYZ 2: nu
XYZ: cum adica nu?
XYZ 2: e un fel de “da”, numai ca invers
XYZ: si care e inversul unei portii de cartofi prajiti?
XYZ 2: inversul unei portii de cartofi prajiti e ca deja imi datorezi tu una
XYZ: ‘ai de capu’ meu. aaa… e bine daca ti-i fac sambata?
XYZ 2:
- ****
XYZ: pai ai un venit sigur?
XYZ 2: nu, am un plecat sexy
- ****
XYZ: da oricum pijamalele mele-s mai tari
XYZ 2: da mă, da’ io am pijamale beta
XYZ 2: pijamale 2.1
- ****
XYZ: production managerul si art director-ul. asa ca acuma trebuie sa refac toata campania
XYZ 2: mi-am dat seama de ceva. de-acuma vreau sa primesc de ziua mea cadouri utile. anul asta vreau un ciocan rotopercutant roz si un tractor cu stelutze albastre, fosforescente, sa se vada pe intuneric
XYZ: … da ce legatura are?
XYZ 2: … da’ trebe sa aiba?
- ****
XYZ: ascult acuma. un atentat cu bomba a avut loc in orasul cu acelasi nume
XYZ 2: : ))))))
- ****
Monthly Archives: March 2009
feat. XYZ
uite bă că se poate
„Ne despărţim. În momentul în care ajungi la decizia de a-ţi despărţi drumurile, nu poţi să desparţi şi sufletele aşa, dintr-o dată. De iubit, ne iubim, şi asta e partea frumoasă. Dar nu putem să ne găsim un drum comun. O iubire în rate, cauzată de meseria pe care o practică fiecare. Fiecare o să caute ce vrea să-şi caute. Dacă o să reuşim, o să reuşim, dacă nu, poate că Dumnezeu o să ne aducă din nou împreună, peste trei-patru ani…” (Andrei Zincă)
Frumos, zic, să ştii să laşi o poveste să moară elegant, fără ţigănii de V.I.P. de România.
clujul, altfel.
luni, o stradutza intunecata, liniste, miroase a ploaie, a rece, ea coboara grabita, eu urc agale, semi-intuneric, se apropie, tot mai aproape, umbrele lipicioase ale strazii plutesc molatice, din ce in ce mai aproape, un neon se aprinde nervos, o licarire violenta de lumina i se frange pe fatza, explozia de lumina se sparge in bobii mari de lacrimi care i se joaca pe obraji. isi da seama ca nu mai e in intuneric, isi duce maneca in dreptul fetei, isi sterge ochii cu nerv, buze umede de lacrimile scurse, privirea pierduta fixeaza un punct undeva, in fatza, isi sterge iar cu incrancenare orgolioasa bobii mari tradati de licarirea violenta de lumina si trece mai departe. ajunge la semafor si se pierde in zgomotul rece al orasului.
hope she’s ok, whomever she might have been.
nimic II.
semafor, aglomeratie, oameni nervosi, telefon la ureche, cer urat, un copil se joaca cu nasturii de la hainutza colorata, un om ca o fantoma, pe care o vad cu coada ochiului si care trece pe langa mine in mai putin de-o fractiune de secunda. ma opresc. oamenii grabiti mai ca trec prin mine, se imping, de parca timpul nu ar mai avea rabdare. cand ma intorc sa ma uit, nu mai e. imi inalt gulerul gecii, mut telefonul in mana neinghetata si merg mai departe.
***
“zzzzzrrr”. sms. injur sfintii din cer, e frig afara, mainile ingheata. iau telefonul sa citesc, privirea e perpendiculara pe telefon. strada e aproape pustie.
“salut, ce faci?”
urechile se dilata la maxim, tamplele explodeaza si fractiunea de secunda in care imi ridic ochii de la telefon dureaza cam cat doua eternitati la un loc.
“trebuie sa ajung undeva”
“bine…”
si ne continuam drumurile, ca si cum ele nu s-ar fi intersectat niciodata in viata asta. dupa cativa metri, ma intorc. el nu se intoarce.
***
Alternate ending 1. “zzzzzrrr”. sms. injur sfintii din cer, e frig afara, mainile ingheata. iau telefonul sa citesc, privirea e perpendiculara pe telefon. strada e aproape pustie.
“salut, ce faci?”
urechile se dilata la maxim, tamplele explodeaza si fractiunea de secunda in care imi ridic ochii de la telefon dureaza cam cat doua eternitati la un loc.
“saluuuuut. ma gandeam daca nu cumva te-am vazut la semafor. mi s-a parut ca te vad, dar cand m-am intors nu erai, asa ca mi-am zis ca probabil mi-e dor de tine si de-asta din timp in timp te vad in toti oamenii de pe strada. : ) hai sa povestim. mi-a fost dor de tine, mai.”
“hai”
***
Alternate ending 2. “zzzzzrrr”. sms. injur sfintii din cer, e frig afara, mainile ingheata. iau telefonul sa citesc, privirea e perpendiculara pe telefon. strada e aproape pustie.
“salut, ce faci?”
urechile se dilata la maxim, tamplele explodeaza si fractiunea de secunda in care imi ridic ochii de la telefon dureaza cam cat doua eternitati la un loc.
“trebuie sa ajung undeva”
“bine…”
si ne continuam drumurile, ca si cum ele nu s-ar fi intersectat niciodata in viata asta. dupa cativa metri, ma intorc. el sta pe loc, deja intors catre mine.
***
Alternate ending 3. semafor, aglomeratie, oameni nervosi, telefon la ureche, cer urat, un copil se joaca cu nasturii de la hainutza colorat, un om ca o fantoma, pe care il vad cu coada ochiului si care trece pe langa mine in mai putin de-o fractiune de secunda. ma opresc. oamenii grabiti mai ca trec prin mine, se imping, de parca timpul nu ar mai avea rabdare. cand ma intorc sa ma uit, el e acolo, sta pe loc. ca si mine. imi inalt gulerul gecii, inchid telefonul si fug spre el.
***
PS: